VIBRATIA TA ENERGETICA SCHIMBA LUMEA

Vibratia care o emiti este frecventa personala energetica. Este o culminare a fiecarei vieti pe care ai trait-o,a fiecarui gand pe care l-ai avut si a fiecarei actiuni pe care vreodata ai efectuat-o.

Este energia care inconjoara si penetreaza fiecare celula a corpului tau,vibratia ta este semnatura ta divina, esenta sufletului tau. Asa cum nu exista doi fulgi de zapada la fel nu vor exista doua suflete in Univers cu aceeasi semnatura energetica. Asa de incredibil si de special esti!

Vibratia ta este o reflectare directa a gandurilor tale interioare, a sentimentelor,convingerilor , a alegerii cuvintelor ,a cat de bine ai grija de tine, de Planeta,de ceilalti.

Cu cat este vibratia mai inalta cu atat mai multa Lumina emitem ,particulele de Lumina din noi vibreaza mult mai repede si cu atat suntem mai puternici conectati cu sufletul nostru si cu Dumnezeu.

Atunci cand vibratia noastra este joasa,particulele de Lumina din interiorul Fiintei noastre vibreaza foarte incet si se condenseaza. Energia noastra se simte cu adevarat grea pentru ca nu ne aliniem cu sufletul ori cu Sinele nostru divin,alegerile care le facem si faptele noastre vor pleca mai mult din ego sau dintr-o incredere scazuta de sine.

Convingerile denaturate,frica,furia,resentimentele,autoinvinovatirea sau invinovatirea celorlalti ,gelozia,judecata,rusinea,dependentele ,neiertarea ,dragostea conditionata ,lipsa de valoare de sine,lacomia,constiinta de separare si sanatatea precara va mentin energia vibratoare scazuta.

Cand esti o Fiinta vibrational inalta recunosti divinitatea din tine si din altii. Esti aliniat cu sufletul tau care este alimentat de spirit,ai o sanatate vibranta si viata ta va curge cu usurinta si gratie.

Desi ne identificam cu corpul nostru fizic suntem Fiinte de Lumina si Energie. Totul este energie. Fiecare gand,cuvant,senzatie si lucru este energie…Totul!

 http://www.awakeningpeople.com

Lucruri care sunt solide sunt de fapt particule de energie foarte bine compactate astfel incat s-a creat o forma sau materie fizica.

Corpul nostru fizic,acea parte din noi care nu este eterna, este inconjurat de esenta eterna divina formata din campurile noastre energetice emotionale,mentale si spirituale.

Noi suntem mai mult decat corpul fizic,noi suntem de fapt Fiinte multidimensionale,energetice,spirituale care au o experienta umana,fizica.

Este important sa aducem in constiinta noastra cat mai multe nivele ale corpului energetic. Asta este cheia catre cresterea noastra,atunci cand aducem asta in constiinta noastra sufletul nostru va integra toate nivelele noastre energetice si ne va aduce intr-o stare de plenitudine.

Fiecare dintre noi este nevoie sa constientizeze cine este si sa-si revendice energia.

Cand devenim constienti de corpurile noastre energetice si ne stabilim clar intentia de a le vindeca,echilibra si activa ,noi avem potentialul de a ne ridica vibratia noastra la un asfel de punct incat straturile energetice ale corpului nostru se vor unifica si activa creand „corpul nostru de Lumina” .

Atunci cand ne inaltam la o stare atat de inalta vibrational Sinele nostru spiritual,samanta de divinitate care este in fiecare se uneste cu corpul fizic. Acest lucru nu se poate intampla pana noi nu ne ridicam vibratia suficient de mult pentru ca uniunea divina sa apara.

Acesta este momentul ILUMINARII si revenirea la identitatea si esenta noastra spirituala.

Odata ce acest lucru se intampla nu vom mai fi niciodata la fel si vom porni in noua noastra calatorie prin viata catre descoperirea de sine si dezvoltarea constiintei cristice. Aceasta este adevarata semnificatie a „renasterii”noastre.

A fi renascut nu este un concept mental,o credinta sau o dorinta de a fi o persoana mai buna.Este o experienta incredibila in care fiecare celula din corpul nostru este inundata cu lumina, toate campurile energetice si chakrele sunt curatate ,blocajele energetice sunt eliberate,karma este vindecata ,componente latente de ADN sunt activate ,darurile noastre spirituale sunt returnate si constiinta este extinsa.

Renasterea noastra in corpul fizic este cand esenta noastra divina fuzioneaza cu corpul nostru fizic si traim o unitate completa cu Dumnezeu si cu Tot ce Este. Atunci experimentam adevarata noastra natura,adevarul fiintei noastre.

Acesta este planul divin pentru toata lumea ,sa ajungem in cele din urma la aceasta stare de uniune divina ce ne ajuta sa aducem Raiul (Spiritul) aici,jos,pe Pamant (in materie).

Suntem in plin proces de ascensiune planetara si toti cei care aleg sa ramana pe aceasta Planeta este nevoie sa isi ridice vibratia suficient de mult pentru a se ancora in sinele lor spiritual.

Fiecaruia dintre noi i se cere sa permita acest proces care ne permite sa renastem din iluziile ego-ului , sa emitem lumina in toate umbrele constiintei noastre astfel incat sa ne recuperam partile respinse din noi in plinatate.

Desi Sinele nostru divin niciodata nu este separat de noi,el este intr-o dimensiune inalt vibrationala,deasupra capului nostru. Creatorul ne-a dat liberul arbitru si de aceea este nevoie sa fie decizia noastra de a ne inalta astfel incat sa activam dreptul nostru din nastere a realizarii divine.

Acesta este planul divin, aducerea sinelui nostru iubitor in corpul fizic . Asteptand pe cineva sau ceva din afara noastra sa ne mantuiasca nu ne va conduce nicaieri. Nimeni nu ne va salva,noi trebuie sa ne salvam.

Trebuie sa ne vindecam pe noi si sa ne vindecam Planeta.

Este nevoie sa ne asumam responsabilitatea personala pentru propria noastra vibratie si mantuire. Fiecare este nevoie sa lucreze pentru cresterea sa spirituala si sa se concentreze pe o mai mare conectare cu Dumnezeu.

Constiinta Planetei este scaldata de energii foarte inalte emise de Centrul Galactic,soare si stele.Aceasta energie penetreaza fiecare celula din corpurile noastre si declanseaza codurile din ADN-ul nostru astfel incat noi sa renastem la adevarata noastra splendoare.

Aceasta energie foarte mare de lumina vibrationala este un dar de la Dumnezeu dar ,din pacate,multi oameni sunt inca prinsi in iluzia fizica si vibreaza la rate scazute ,se adapteaza foarte greu la aceste frecvente vibrational superioare.

Ei nu sunt constienti de ceea ce se intampla,se opun procesului de transformare si fac tot ce pot pantru a evita transformarile interioare de care au nevoie pentru a-si ridica vibratia. Anxietate,haos, drama,razboi, confuzie,stres,furie si comportament haotic sunt simptome de rezistenta a oamenilor de a primi aceasta lumina divina.

Haosul din lume este reflectarea propriului nostru haos interior. Nu este mai mult intuneric pe Planeta dar cu cat mai multa lumina patrunde in fiecare cu atat forteaza intunericul din fiecare sa iasa la suprafata pentru a fi vindecat,transmutat si eliberat.

Fiecare dintre noi treace printr-o perioada de detoxifiere spirituala,este nevoie sa investim in crestrea noastra spirituala si sa participam activ in inaltarea vibratiei personale astfel incat sa trecem usor prin aceasta perioada.

Daca ne concentram energia pe dezvoltarea spirituala si emotionala ne vom ridica vibratiile si ne vom extinde constiinta. Extinderea constiintei noastre merge mana in mana cu cresterea vibratiilor noastre dar aceasta trebuie sa fie alegerea noastra prioritara daca dorim sa intram in Epoca de Aur.

Ne putem ridica vibratia in multe feluri dar important este sa ne setam intentia:

„Sunt gata sa imi ridic vibratia integrand energiile constiintei Cristice in intreaga mea Fiinta cu gratie si usurinta pentru binele meu cel mai inalt,asa sa fie,asa si este,amin!”

Universul urmeaza intotdeauna comanda ta si vei fi uimit cat de repede incep lucrurile sa se schimbe pentru tine.

Marea Trezire se intampla unor mase mari de oameni nu tuturor in acelasi timp, daca nu s-ar intampla pe etape Planeta noastra ar fi supraincarcata.Primul si al doilea val s-a produs deja si aceste fiinte le ajuta pe cele din valul al treilea si al patrulea.

Intentia zilnica,schimbarea gandurilor si credintelor,increderea in sentimentele interioare ,eliberarea de emotiile toxice ,iertarea ,depasirea umbrelor constiintei noastre si meditatia zilnica sunt cai prin care fiecare isi poate inalta vibratia.

Iubirea este cea mai inalta vibratie din Univers. Atunci cand il iubesti pe cel de langa tine ca pe tine insuti si cand pui iubire in tot ce faci vibratia ta inaltata va influenta pe toti cei cu care interactionezi si va schimba lumea.

Sa va fie de folos,Doamne ajuta!

Cu iubire  Marcela Glavan! 

Rețeta care elimină toxinele din intestine și vasele sanguine. Etapele Detoxifierii- Terapia Magica.

Rețeta care elimină toxinele din intestine și vasele sanguine

Ingrediente

- 1 lingură de făină de hrișcă
- 1/4 linguriță de ghimbir praf (se poate folosi și proaspăt)
- 200 ml. chefir
- 1 linguriță de miere

Mod de preparare

Se amestecă bine, într-un bol, făina de hrișcă cu ghimbirul, chefirul și mierea. Amestecul se păstrează la frigider peste noapte. În dimineața următoare, se amestecă din nou bine compoziția, după care se poate consuma.

Preparatul se consumă pe stomacul gol, în locul micului-dejun. Nu se consumă alte alimente timp de 3 ore de la servirea preparatului. 

Cura durează 2 săptămâni și se face o dată la 6 luni.

Diabeticii pot folosi acest remediu, fără a adăuga miere.

Pentru a primi informatii despre toate etapele terapiei,va rog sa-mi lasati un mesaj in privat,pe facebook: Marcela Glavan   https://www.facebook.com/marcela.glavan

Cu iubire Marcela Glavan 

Naşterea Domnului - bucuria cerească revărsată pe pământ

Nașterea Domnului este astfel o sărbătoare a bucuriei, a dragostei, a înnoirii și primenirii sufletești, pentru că Fiul lui Dumnezeu Se coboară la noi oamenii, spre a ne înnoi, a ne schimba duhovnicește, spre a ne transforma din oameni pământești în oameni cerești, înduhovniciți, plini de iubire dumnezeiască, după cum și textul liturgic ne îndeamnă: „Cerul și pământul s-au unit astăzi, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit și omul la Cer s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om, Cel din fire nevăzut. Pentru aceasta și noi, lăudându-L, să-I strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pacea care ne-a dăruit-o nouă venirea Ta, Mântuitorul nostru, slavă Ție!

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este cea de-a doua sărbătoare din cursul anului care ne dă posibilitatea să fim împreună, chiar dacă nu față către faţă măcar prin mijlocirea acestei scrisori pastorale. Acest praznic face posibilă transmiterea bucuriei Noastre către inimile voastre primitoare de dragoste și râvnă față de Biserica lui Hristos, Dumnezeu Cel întrupat, pentru că Înomenirea Fiului lui Dumnezeu este manifestarea iubirii celei nesfârșite a lui Dumnezeu către oameni.

Dumnezeu-Cuvântul înomenit este singura noastră cale spre comuniunea deplină cu Dumnezeu ca Treime de Persoane. Prin înomenirea Sa, Hristos-Emanuel ne-a făcut accesibilă comuniunea cu Sine ca Dumnezeu, în forma cea mai apropiată nouă, făcându-Se asemenea oamenilor; fiind Dumnezeu adevărat, a devenit prin întrupare și om adevărat: „Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om” (Filipeni 2, 6-7). Prin pogorârea Sa nu Și-a micșorat cu nimic propria fire, dar pe noi, care zăceam în necinste și întuneric, ne-a ridicat către o slavă negrăită: „Pe cel după chip și după asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei, fără schimbare, ca într-Însul să înnoiască pe Adam cel stricat, care strigă: Slavă arătării Tale, Izbăvitorul meu și Dumnezeule” (Ibidem, p. 434). Sfântul Ioan Gură de Aur mărturisește despre înomenirea Fiului lui Dumnezeu ca fiind singura posibilitate de a-l ridica pe om din robia păcatului, spunând: „Nu era cu putință să se ridice altfel decât întinzându-i mâna Cel Care a plăsmuit-o la început și dându-i chip de sus prin nașterea din nou prin apă și prin Duh. Ia privește ce taină înfricoșătoare și negrăită! El locuiește mereu în acest cort, căci S-a îmbrăcat cu trupul nostru, nu ca unul care avea să îl lepede mai apoi, ci ca unul care avea să îl poarte mereu cu Sine. 

Fiul lui Dumnezeu, Care Se naște trupește din plămada omenității noastre, este bucuria întregului cosmos, iar Maica Domnului este pârga de bucurie a oamenilor întru Dumnezeu. De aceea, Sfântul Macarie Egipteanul arată că înomenirea Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi aduce bucurie veșnică lumii: „Și întristarea care cuprinde bucuria lumii se desființează, iar harul Domnului face sufletul să împărățească cu El în vecii nesfârșiți” (Sfântul Macarie Egipteanul, Cuvinte ascetice și epistole, vol. I, Ed. Doxologia, Iași, 2017, p. 378). [...]

Iubiți frați întru Hristos Domnul,

Bucuria pe care a adus-o în lume Nașterea Domnului trebuie să fie împărtășită de fiecare creștin. Fiecare dintre noi trebuie să trăim Nașterea Domnului ca bucuria noastră personală, pentru că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om pentru fiecare dintre noi. Această bucurie trebuie să fie bucuria care să transforme, să transfigureze ființa noastră, deoarece Însuşi Mântuitorul ne îndeamnă: „Cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16, 24). Astfel, Hristos ne propune să ne aşezăm în cuminţenia Sa de Prunc dumnezeiesc şi să ne gândim la sensul vieţii noastre. Gingășia Pruncului Emanuel, Care S-a născut în ieslea Betleemului, ne îndeamnă să purtăm cu demnitate chipul lui Dumnezeu. Hristos Domnul ne cheamă pe fiecare dintre noi să schimbăm viața noastră prin lepădarea a tot ceea ce ne poate despărţi de Dumnezeu şi prin pregătirea de a-L primi cu vrednicie în sufletul nostru, iar postul celor patruzeci de zile, care a trecut, arată tocmai pregătirea pe care o facem spre a primi bucuria Nașterii în sufletul nostru, dar și pentru a ne primeni sufletul și trupul pentru sălășluirea lui Hristos - bucuria noastră.

Taina cea mare a pogorârii lui Dumnezeu la noi ne învață să lepădăm cugetul egoist, să nu ne vedem doar pe noi înșine, ci să ne învăluim în iubirea dumnezeiască, jertfitoare şi responsabilă, cu care să-i copleșim pe cei de lângă noi. Datoria noastră de creștini este să vestim bucuria Nașterii Domnului și s-o așezăm pe aceasta și în inimile semenilor care au tot mai multă nevoie de iubire, de bucurie, de părtășie cu noi. Este misiunea pe care cu toții trebuie să o împlinim: să-l bucurăm pe aproapele nostru cu bucuria pe care am primit-o prin Nașterea lui Hristos întru noi și a noastră întru El. Să ne jertfim pentru cel de lângă noi și asemenea să facă el pentru ceilalți. Nici o bucurie nu se poate compara cu bucuria de a renunța la tine în fața aproapelui: să te uiți pe tine, să uiți nevoile și necazurile tale, văzând suferința celui de lângă tine, mângâind sufletul lui și ostoind după putință suferința sa, asemănându-ne în acest fel în chip desăvârșit cu Domnul Hristos. Avva Antonie cel Mare, într-un cuvânt filocalic, ne învață: „Când te întorci cu mulțumire spre așternutul tău, aducându-ți aminte de binefacerile și de marea purtare de grijă a lui Dumnezeu și umplându-te de înțe­legerea cea bună, te vei veseli și mai mult, iar somnul trupului tău se va face trezvie a sufletului, și închiderea ochilor tăi, vedere adevărată a lui Dumnezeu. Atunci tăcerea ta, umplându-se de bunurile primite, va da din tot sufletul și puterea o adânc simțită slavă Dumnezeului a toate. Căci de va lipsi păcatul din om, o singură mulțumire cum­pănește mai mult decât toată jertfa cea de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (Sfântul Antonie cel Mare, „Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete”, Ed. IBMBOR, București, 2008, p. 48).

Iubiți fii și fiice duhovni­cești,

Să ne străduim în fiecare clipă să fim bucuria celor de lângă noi. Aproapele nostru să vadă și să înțeleagă din purtarea și dragostea noastră că atunci când Hristos Se naște în sufletul nostru nu mai poate încăpea egoismul, lipsa dragostei și răutatea. Să primim la rândul nostru binecuvântarea dumnezeiască, împărtășind celor de lângă noi bucuria și lumina Nașterii Domnului. Să devenim cu adevărat mâini lucrătoare ale lui Dumnezeu în lume și astfel nici nouă nu ne va lipsi toată darea cea bună și tot darul desăvârșit.

Să nu uităm ca la cumpăna dintre anii 2017 și 2018, în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, să aducem în fiecare biserică de parohie sau de mănăstire rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El în anul ce a trecut şi să-I cerem binecuvântarea dumnezeiască în toată lucrarea cea bună și folositoare din Anul Nou în care vom intra.

Anul 2018 a fost declarat în Patriarhia Română de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anul omagial al unităţii de credinţă şi de neam” şi „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”, lucru ce ne îndatorează, pe fiecare după puterea noastră, să păstrăm și să întărim unitatea de credință a neamului nostru, dar și să arătăm copiilor și nepoților noștri că numai întru unitatea de neam și de credință vom avea izbândă de reușită în vremurile grele ce ne așteaptă.

Nimic nu este mai de preț pentru fiecare dintre noi, cei ce suntem urmașii celor ce s-au jertfit pe câmpurile de luptă pentru întregirea neamului și apărarea dreptei credințe, decât să cinstim, fără a ne rușina, credința care a plămădit în acest spațiu neamul nostru sfânt românesc, să ne iubim Patria așa cum au făcut-o înaintașii noștri până la jertfa supremă și să avem grijă ca ­Neamul nostru să dăinuiască cu demnitate și de acum înainte prin veacurile ce au să vină.

Totodată vă facem cunoscut că, în anul 2018, în Arhiepiscopia Râmnicului vor avea loc o serie de manifestări duhov­nicești și culturale deosebite, prilejuite de împlinirea a 150 de ani de la nașterea în Împărăția lui Dumnezeu a Sfântului Ierarh Calinic, ocrotitorul acestei eparhii, cât și 600 de ani de când binecredinciosul voievod Mircea cel Bătrân, ctitorul Mănăstirii Cozia și apărătorul Bisericii și Neamului său în vremuri de grele încercări, a trecut la cele veșnice.

Fie ca sărbătoarea Naşterii Domnului, a Noului An și a Botezului Domnului să vă aducă multă pace, sănătate, bucurie şi întărire spre împlinirea a toată fapta cea bună întru iubire desăvârșită, să rămâneți tari și statornici în dreaptacredinţă întărind unitatea Bisericii Ortodoxe și a Neamului Românesc!

La mulţi ani întru mântuire!

Un An Nou binecuvântat!

Al vostru al tuturor, de tot binele voitor şi către Hristos Domnul, Cel născut în ieslea Betleemului, rugător,

Cu iubire si pretuire Marcela Glavan 

LECTIA DE VIATA A PARINTELUI NICOLAE STEINHARDT! CUM SUCCESUL NE POATE RASTURNA IN ABISUL INFRICOSATOR AL PATIMILOR SUFLETESTI? Lectia de viata a parintelui Nicolae Steinhardt! Cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti?

Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cind altul se balaceste, inca, in viciul sau.

Daca unul isi reprima cu sirg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim ne poate spurca mai ceva decit pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incit ne umple sufletul de venin.

by Ovidiu Cercel 

Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgirciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cind ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blindetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori. Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie, daca nu avem smerenie, va urma a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat.

Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mincaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbinzii trufase asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia ramine trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma.

Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.

Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramine nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. ingimfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.

Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramine, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.

Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si in viata noastra nu exista profesori mai severi decit viciile si incapacitatile noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu…”

Cu iubire Marcela Glavan 

O pilda minunata! Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?”

Un barbat s-a dus la Dumnezeu si l-a intrebat: “Cat valoreaza viata mea?” Dumnezeu i-a dat o piatra si i-a raspuns: “Afla valoarea acestei pietre, insa incearca sa nu o vinzi!”
Omul a luat piatra si a plecat. Pe drumul sau a intalnit un barbat ce vindea portocale, asa ca l-a intrebat pe acesta cat crede ca valoreaza piatra lui.

Vanzatorul a vazut piatra stralucitoare, a analizat-o si a spus: “Imi dai piatra si eu iti dau la schimb 12 portocale.”
Barbatul si-a cerut scuze si a spus ca Dumnezeu i-a cerut sa nu o vanda, asa ca a plecat mai departe.

Dupa putin timp a intalnit un vanzator de legume:
“Cat crezi ca valoreaza aceasta piatra?” – a intrebat barbatul.

Vanzatorul a luat piatra, s-a uitat la ea si a spus: “Iti dau un sac de cartofi la schimb.”
Omul si-a cerut din nou scuze si i-a spus ca nu o poate vinde, apoi a plecat din nou la drum. Dupa un timp, a ajuns in fata unui magazin de bijuterii. A intrat si l-a intrebat pe bijutier cat valoreaza piatra lui.

Bijutierul a luat piatra, a analizat-o cu mare atentie si i-a spus: “Iti dau 50.000 de dolari pentu aceasta piatra.” Cand barbatul a dat din cap, bijutierul a spus: “Bine, bine… iti ofer 500.000, numai da-mi piatra.”

Omul a explicat ca el nu poate vinde piatra si a plecat din nou la drum. Peste putin timp ela dat de un magazin cu pietre pretioase; a mers la vanzator si l-a intrebat care este valoarea pietrei sale.
Vanzatorul a luat piatra, a pus-o pe un material din catifea si a analizat-o cu mare atentie.

“De unde ai aceasta piatra nepretuita?” – a intrebat el. “Chiar daca as vinde intreaga lume si toata viata mea, nu as avea banii necesari pentru a cumpara aceasta minunatie.” – a adaugat.

Uimit si confuz, omul a revenit la Dumnezeu si i-a spus ce s-a intamplat.
“Acum, Doamne, spune-mi… cat valoreaza viata mea?”

Dumnezeu i-a spus: “Raspunsurile pe care le-ai primit de la vanzatorul de portocale, vanzatorul de legume, bijutier si vanzatorul de pietre pretioase explica valoarea vietii noastre.

Ai putea fi o piatra pretioasa, chiar nepretuita, dar oamenii te vor aprecia in functie de nivelul lor de informatii, de increderea pe care o au in tine, de motivatia lor, de ambitia si riscul pe care si-l asuma in relatia cu tine. Dar nu te teme, cu siguranta vei gasi pe cineva care isi da va seama de adevarata ta valoare.”

Cu iubire Marcela Glavan 

Virusul HEPATITEI B si C plus HIV -sunt create in laborator !!

Virusul HEPATITEI B si C plus HIV -sunt create in laborator !!

Acelasi laborator care produce pastilo-cocaine pt bolnavii imbolnaviti de ei !!!
Ca si cum , personalul de la vulcanizare daca nu au clienti, arunca cuie pe strada sa si ,,creeze,, clienti rapid , pt ca e simpla metoda !!!
Ce nu stii despre virusii astia artificiali este ca acesti virusi se opresc si isi ,,infing,, radacinile in peretii FICATULUI iar TULPINA acestor virusi proiectati cu succes de companiile farmaceutice ,,murdareste,, sangele ori de cate ori intra in contact !!

Tratamentul din spital este anevoieos si plin de surprize uneori!
Adica iti supun organismul la o serie incrucisata de bombardamente toxice cu pastilo-cocaine care iti vor termina nu numai ficatul si sistemul imunitar....dar si felul tau de a fi mai draga omule !!!

Stii ce face TERAPIA MAGICA in cazul asta ???

Rade TULPINA si repartizeaza cativa anticorpi alaturi de RADACINA virusului  creat in laboratoarele farmaceutice care din pacate va ramane FOREVER infipta acolo !!!

Singurul dusman al acestor virusi nu sunt pastilele si ,,tratamentele,, impuse de companiile farmaceutice sistemului sanitar ci ...SISTEMUL TAU IMUNITAR !!!!
Iar SISTEMUL IMUNITAR al tau este intarit si pus pe pozitie de atac de catre cine ?????

Iti dau o veste buna -Terapia Magica- Rade Tulpina Virusului Hepatic !
Cere si tu un voluntar sa te ajute !!!

Cu iubire Marcela Glavan 

Uleiul din candelă vindecă! Rugăciune la aprinderea candelei! Cum să faci? Caz real, cutremurător:

Cazul următor mi l-a povestit catehetul parohiei Sfânta Anastasia Romana din satul Mungulunga, aflat în regiunea Katanga – Congo. Numele acestuia este Petros Kulianga. Una dintre creştinele de aici, pe nume Irina, a rămas la un moment dat însărcinată. După trei luni, a mers la doctor pentru un examen de rutină. Acesta a asigurat-o că e însărcinată şi i-a dat indicaţiile de rigoare. După puţină vreme, însă, femeia s-a îmbolnăvit şi a început să aibă hemoragie, fiind în pericol să piardă sarcina. A mers îndată la medic, iar acesta, după ce a consultat-o, i-a spus că, din păcate, fătul a murit în pântecele ei şi că ar trebui operată de urgenţă, pentru a fi scos. Femeia, disperată, a început să se certe cu doctorul şi, în cele din urmă, a fugit acasă.

Sora ei mai mică a fugit îndată la părintele satului, Timotei, ca să-i ceară sfatul. Acesta i-a dat ulei din candela ce ardea în faţa icoanei Maicii Domnului, cu care să-şi ungă pântecele şi aghiasmă pe care s-o bea.

Minunea s-a petrecut! Hemoragia a încetat, iar femeia a lepădat fătul mort, fără să mai ajungă la operaţie. S-a dus apoi la doctor, pentru a-i relata cele întâmplate. Acela a rămas uimit de acest deznodământ incredibil. În mod normal ar fi urmat o septicemie generalizată şi femeia ar fi murit cu siguranţă. I-a spus Irinei: „Să crezi în Iisus Hristos, deoarece ceea ce ţi s-a întâmplat ţie nu poate fi decât o minune. Biserica pe care o urmezi are putere foarte mare…”
***
Rugăciune la aprinderea candelei

Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea Ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. Amin

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeulului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin
***
Rugăciune la aprinderea candelei
17/07/2017 Rugăciuni

Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea Ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. Amin

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeulului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin

***

De ce aprindem candele înaintea icoanelor?

Mulți creștini se întreabă adeseori de ce trebuie să aprindem candele înaintea icoanelor. O astfel de întrebare i-a fost adresată și Sfântului Nicolae Velimirovici de unul dintre cei cu care coresponda prin scrisori.

Una dintre practicile des întâlnite în Ortodoxie este aprinderea candelelor sau a lumânărilor înaintea icoanelor. Aceasta este săvârșită atât de preoți în biserică, cât și de monahi, monahii sau simpli credincioși în casele lor.

Mulți creștini se întreabă adeseori de ce trebuie să aprindem candele înaintea icoanelor. O astfel de întrebare i-a fost adresată și Sfântului Nicolae Velimirovici de unul dintre cei cu care coresponda prin scrisori. Răspunsul sfântului a fost concretizat în șapte motive principale, ușor de înțeles și de urmat, așezate cu înțelepciune la inima cititorului în Scrisoarea a XVIII-a, publicată în Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul I, Editura Sophia, 2002.

În primul rând, sfântul ne amintește că a noastră credință este lumină, iar Lumina este Hristos. Deci, în centrul rugăciunii pe care noi o facem în fața icoanelor luminate de blânda flacără a candelei este Hristos.
Pe de altă parte, candela aprinsă luminează chipul sfântului reprezentat în ea, pentru că sfinţii sunt numiţi fii ai luminii.
În al treilea rând, lumina candelei ne amintește de faptele noastre cele întunecate, de gândurile noastre viclene și rele, vădindu-le și mustrându-ne pentru acestea. Totodată, ne dă râvnă pentru a împlini porunca lui Hristos: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune.

Al patrulea motiv pe care Sfântul Nicoale Velimirovici îl amintește în scrisoarea sa este acela că, prin lumina candelei, noi aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care s-a jertfit pentru noi. Este un semn de recunoștință pentru toate binefacerile revărsate asupra vieții noastre.

Mai departe, ni se aduce la cunoștință că fiii întunericului urăsc Lumina, iar noi aprindem candela tocmai pentru a îndepărta orice umbră de frică și gânduri care ne abat de la rugă.

Prin cel de-al șaselea motiv, Sfântul Nicolae Velimirovici ne amintește de untdelemnul și fitilul care ard în candelă, arătând că viața noastră trebuie închinată lui Dumnezeu, arzând de dragoste pentru El și mistuind prin rugăciune și smerenie toate patimile.
În ultimul rând, candela materialnică nu poate fi aprinsă fără mâna noastră. Așa și candela lăuntrică nu poate să se aprindă fără harul lui Dumnezeu și fără rugăciune și stăruință pentru iertarea păcatelor noastre.

Cu iubire Marcela Glavan 

Tulburarile de personalitate - Tulburarea de Personalitate Paranoida

Tulburarea de personalitate este un tip de tulburare mentala in care gandirea si comportamentul urmeaza un tipar rigid si nesanatos.

Tulburarea de personalitate duce persoana in cauza in situatia in care aceasta intampina dificultati in a percepe situatii si alte persoane si a relationa cu acestea.

Mai departe apar probleme si limitari considerabile in ceea ce priveste relatiile, activitatile sociale, munca si scoala.

In unele cazuri, se poate sa nu realizati ca aveti o tulburare de personalitate, pentru ca modul in care ganditi si va comportati vi se par naturale. Si puteti sa-i invinuiti pe cei din jur pentru provocarile pe care le infruntati.

Tulburarile de personalitate apar de obicei in adolescenta sau in primii ani ai vietii de adult. Exista multe tipuri de tulburari de personalitate. Unele tipuri pot fi mai putin evidente de-a lungul varstei mijlocii.

Tipurile de tulburari de personalitate sunt impartite in 3 grupuri, pe baza caracteristicilor si simptomelor similare. Multi oameni care sufera de o tulburare de personalitate prezinta, de asemenea, semne si simptome ale cel putin unei alte tulburari de acest fel. Nu e nevoie sa prezentati toate semnele si simptomele listate ale unei tulburari pentru a fi diagnosticat cu aceasta.

 I. Grupul A de tulburari de personalitate

Tulburarile de personalitate din Grupul A sunt caracterizate de o gandire sau un comportament neobisnuit, excentric. Acestea includ tulburarea de personalitate paranoida, tulburarea de personalitate schizoida si tulburarea de personalitate schizotipala.

1. Tulburarea de personalitate paranoida

• Neincredere si suspiciune generala in ceea ce ii priveste pe cei din jur si motivele lor
• Convingerea nejustificata ca cei din jur incearca sa va raneasca sau sa va induca in eroare
• Suspiciune nejustificata in ceea ce priveste loialitatea sau gradul de incredere ale celor din jur
• Ezitarea de a face confidente celor din jur datorita unei temeri nerezonabile ca acestia vor folosi informatia impotriva dvs
• Perceperea remarcilor inocente sau a situatiilor neamenintatoare ca atacuri sau insulte la persoana
• Reactii furioase sau ostile la nepoliteturi sau insulte percepute
• Tendinta de a purta pica
• Suspiciune recurenta, nejustificata ca partenerul sexual sau sotul/sotia este infidel

2. Tulburare de personalitate schizoida

• Lipsa de interes pentru relatiile personale sau sociale, preferinta de a fi singur
• Exprimare emotionala limitata
• Incapacitatea de a se bucura de majoritatea activitatilor
• Incapacitatea de a identifica semnale sociale obisnuite
• Apare ca fiind rece sau indiferent fata de altii
• Interesat putin sau deloc de a face sex cu alta persoana

3. Tulburarea de personalitate schizotipala

• Imbracaminte, convingeri, gandire, discurs si comportament stranii
• Experiente perceptuale ciudate, ca auzitul de voci care va soptesc numele
• Emotii slabe sau raspunsuri emotionale nepotrivite
• Anxietate sociala si o lipsa de relatii apropiate sau un disconfort in ceea ce priveste astfel de relatii
• Reactii indiferente, nepotrivite sau suspicioase la adresa celorlalti
• „Gandirea magica” – credinta ca puteti influenta oameni sau evenimente cu gandurile dvs.
• Convingerea ca anumite incidente intamplatoare sau evenimente au mesaje ascunse menite doar pentru dvs.

II. Grupul B de tulburari de personalitate

 Tulburarile de personalitate din Grupul B sunt caracterizate de o gandire sau un comportament dramatic, exagerat de emotional sau imprevizibil. Acestea includ tulburarea de personalitate antisociala, tulburarea de personalitate borderline, tulburarea de personalitate histrionica si tulburarea de personalitate narcisica.

1. Tulburarea de personalitate antisociala

• Neinteres fata de nevoile sau sentimentele celor din jur
• Mintit, furat, folosirea de aliasuri, inselarea celor din jur in mod constant
• Probleme recurente cu legea
• Violarea repetata a drepturilor celor din jur
• Comportament agresiv, deseori violent
• Lipsa de interes fata de siguranta de sine a celorlalti
• Comportament impulsiv
• Iresponsabilitate consecventa
• Lipsa de remuscari pentru comportamentul expus

2. Tulburarea de personalitate borderline

• Comportament impulsiv sau riscant, ca sexul neprotejat, jocurile de noroc sau mancatul excesiv
• imagine de sine instabila sau fragila
• Relatii instabile si intense
• Stari de spirit care urca si coboara, deseori ca o reactie la stresul interpersonal
• Comportament suicidal sau amenintari de a-si face rau
• Teama intensa de a fi singur sau a fi abandonat
• Sentimente persistente de goliciune(sufleteasca?)
• Manifestari frecvente si intense ale furiei
• Paranoia declansata de stres, care apare si dispare

3. Tulburare de personalitate histrionica

• Cauta constant atentie
• Excesiv de emotional, dramatic sau provocator sexual pentru a primi atentie
• Isi exprima opiniile puternice intr-un mod teatral, dar nu le sustine cu fapte sau detalii
• Usor de influentat de altii
• Superficial, isi schimba rapid trairile
• Preocupare excesiva pentru felul in care arata
• Crede ca relatiile cu ceilalti sunt mai apropiate decat sunt ele de fapt

4. Tulburare de personalitate narcisica

• Convingerea ca sunteti mai special si mai important decat ceilalti
• Are fantezii despre putere, succes si atractivitate
• Esueaza in a recunoaste nevoile si sentimentele celor din jur
• Isi exagereaza realizarile si talentele
• Asteapta sa fie laudat si admirat constant
• Aroganta
• Asteptari nerezonabile de a primi favoruri si avantaje, deseori profitand de altii
• Invidie pe ceilalti sau convingerea ca ceilalti va invidiaza

III. Grupul C de tulburari de personalitate

Tulburarile de personalitate din Grupul C sunt caracterizate de gandire si comportament temator, anxios. Acestea includ tulburarea de personalitate evitanta, tulburarea de personalitate dependenta si tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva.

1. Tulburare de personalitate evitanta

• Prea sensibil la critici si respingeri
• Sentimentul ca este nepotrivit, inferior sau neatragator
• Evita activitatile de la munca ce presupun contact interpersonal
• Inhibat social, timid si izolat, evita activitati noi si intalnirile cu strainii
• Timiditate extrema in situatii sociale sau in relatiile personale
• Teama de dezaprobare, de a se simti jenat sau ridiculizat

2. Tulburare de personalitate dependenta

• Dependenta excesiva de ceilalti si sentimentul ca trebuie sa fie ingrijiti
• Comportament submisiv si atasat fata de ceilalti
• Teama de a trebui sa se ingrijeasca sau sa se descurce singur daca este lasat singur
• Lipsa de incredere in sine, are nevoie de sfaturi excesive si intarire din partea celorlalti chiar si pentru a lua decizii mici
• Dificultate in a incepe sau face proiecte singur din cauza lipsei de incredere in sine
• Dificultate in a nu fi de acord cu altii, de teama dezaprobarii
• Tolereaza tratamentul abuziv sau insuficient, chiar si cand exista alte optiuni
• Nevoia urgenta de a avea o noua relatie la scurt timp dupa terminarea uneia apropiate

3. Tulburare de personalitate obsesiv-compulsiva

• Preocupat de detalii, ordine si reguli
• Perfectionism extrem, ce rezulta in disfunctie si suferinta daca perfectiunea nu este atinsa, ca a te simti incapabil sa termini un proiect pentru ca nu ti-ai putut atinge propriile standarde stricte
• Dorinta de a controla oamenii, sarcinile si situatiile si incapacitatea de a delega sarcini
• Neglijarea prietenilor si a activitatilor placute din cauza unui angajament excesiv fata de munca sau un proiect
• Incapacitatea de a se debarasa de obiecte defecte sau inutile
• Rigid si incapatanat
• Inflexibil cand vine vorba de moralitate, etica si valori
• Zgarcit si limitat cu bugetele si cheltuirea banilor
• Tulburarea de personalitate compulsiv-obsesiva nu este acelasi lucru cu tulburarea obsesiv-compulsiva, un tip de tulburare anxioasa.

    Tulburarea de Personalitate Paranoida

• 
• Psiholog Ionut Ghiugan
• 
  
• “ Sa fii suspicios nu este un defect. Sa fii suspicios tot timpul fara a ajunge la o concluzie este insa un defect.”
• Exista persoane suspicioase care au tendinta constanta de a pune sub semnul intrebarii intentiile si actiunile celorlalti. Astfel de o oamenii au indoieli nejustificate cu privire la loialitatea sau credibilitatea prietenilor, colegilor de munca sau partenerilor de afaceri. Sunt preocupate de fidelitatea sotiei/sotului sau partenerului sexual si cauta constant dovezi  care sa confirme aceste scenarii. Modul particular in care interpreteaza comportamentul celorlalti sau realitatea, intoleranta fata de frustrare sau critica determina aceasta personalitate sa reactioneaza furios, sa poarte ranchiuna in mod constant, sa insulte sau sa trateaza cu dispret chiar si persoanele apropiate. Aceste trasaturi psihologice sunt caracteristice tulburarii de personalitate paranoida.
• Cu iubire Marcela Glavan 

DĂRUIND, VEI DOBÂNDI

„Cel mai pretios dar pe care-l putem oferi celorlalti este prezenta noastra” Thich Nhat Hanh

Pentru a dărui ai nevoie doar de dragoste

Sunt întâmplări care-și cer rostirea doar în gând, prin cuvinte pe săturate, așa cum , aparent, se învălmășesc în emoțiile pure; când de fapt nu sunt învălmășiri, ci tăceri limpezi și tari, născute din ordinea celestă 

Pe buze ajung puține cuvinte, iar pe hârtie și mai puține; încercarea – fără îndoială prezumțioasă – parcă sărăcind istoria. Presupunând că ai și niște imagini, dacă totuși voiești să împărtășești cuiva bucuria, ce-i de făcut?… Tot să taci?… Căci o imagine n-are cum ”face cât o mie de cuvinte”. Iar mia de cuvinte poate fi prea mult pentru grăbitul de azi… Rămâne riscul tentativei de a-i povesti celui care n-are timp, despre cum e să fii. Să uiți cine ești prin ce ai, și să fii. Acolo. Spre a-ți putea spune în tot momentul ”trăiesc”, iar la urmă, ” am trăit”. E o stare a cărei deprindere se cere începută devreme, contemplarea naturii fiindu-i cheie. Se poate încerca și la o vârstă mai înaintată, reușita ființării reclamând însă voință.

Când iubești nu tulburi și reușești. Zis și făcut.

Cu iubire Marcela Glavan 

BOLILE AUTOIMUNE - Când organismul se atacă pe el însuşi

Tot mai mulţi oameni suferă de boli autoimune ca scleroza multiplă, artrita reumatoidă sau colopatiile cronice. Medicina clasică n-a găsit rezolvarea definitivă pentru aceste afecţiuni, dar numeroşi suferinzi învaţă cum se poate trăi cu ele. Şi anume - făcând regulat sport, adoptând o alimentaţie sănătoasă, urmând tratamentul medicamentos recomandat de doctor şi, în primul rând, găsind în sine curajul de a merge pe un drum numai al lor 



Când celulele imunitare o iau razna...

...ştiinţa se vede pusă în faţa unor enigme greu de pătruns. Medicina recurge la preparate farmaceutice agresive, pentru a oferi bolnavilor un prim ajutor, totuşi, afecţiunile autoimune sunt în continuare dificil de controlat. Şi, în majoritatea cazurilor, sunt diagnos­ticate prea târziu. Însă există noi iniţiative terapeutice, care ne dau speranţă.
Furnicături în degete, dureri în articu­laţii, o obo­seală neobişnuită, câteva pete roşii pe piele - simpto­mele apar deseori pe neobservate. Cine se prezintă cu aşa ceva la un cabinet medical riscă să nu fie luat în serios, să fie considerat ipohondru şi trimis acasă cu o reţetă oarecare. Până când izbucneşte brusc o primă criză, atât de brutală, încât devine limpede pentru toată lumea că e vorba de o boală gravă. Şi că ea a început deja să distrugă corpul pe dinăuntru.
Nu este o maladie provocată de viruşi sau bacterii, nici de celule canceroase ori de formaţiuni benig­ne. Într-o afecţiune autoimună, or­ganismul se atacă el în­suşi pe sine. Iar aceasta nu mai este o raritate, o toană a naturii, ci a devenit un veri­tabil flagel al civilizaţiei mo­derne: în ţările avansate economic, numă­rul sufe­rin­zilor înregistrează o creş­tere dramatică. Ponderea cea mai mare o deţin femeile, îndeosebi cele cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani, dar sunt afectaţi şi din ce în ce mai mulţi copii. În Europa, de exemplu, există aproape 60 de milioane de bolnavi, dintre care cei mai numeroşi suferă de psoriazis, tiroidită Hashimoto şi boala Behterev, afecţiuni reumatoide sau colopatii cronice, cum sunt boala Crohn şi colita hemoragică. În prezent, se cu­nosc şaizeci de boli autoimune, iar altele - ca schizo­frenia, autismul sau tulburările im­pulsului alimentar - sunt suspectate că ar avea cauze autoimune.
Ştiinţa medicală se confruntă aici cu mistere pe care n-a reuşit încă să le dezlege. Cum iau naştere aceste boli? Ce evoluţie li se poate prevedea, pentru un caz particular sau altul? Şi cum pot fi eventual vin­decate? Aprofundând tema bolilor autoimune, te afli în situaţia de a-ţi pune în mod necesar o serie de în­trebări. Precum cele de mai jos.

De ce se îmbolnăvesc în special femeile?

Afecţiunile tiroidiene, larg răspândite, sunt cam de cinci ori mai frecvente în rândul femeilor decât printre bărbaţi, artrita reumatoidă de trei ori, iar sindromul Sjögren, care afectează glandele salivare şi lacrimale, chiar de nouă ori.
Este evident că hormonii sexuali feminini joacă un rol important: adesea, boala apare în urma unui eveni­ment hormonal major, cum ar fi o naştere sau intrarea în menopauză. Însă estrogenul poate produce de ase­menea şi o ameliorare: multe paciente cu artrită reu­ma­­toidă se simt incomparabil mai bine în cele nouă luni de graviditate. Sistemul imunitar al viitoarei ma­me îşi modifică reacţiile, pentru a tolera corpul străin care este copilul şi probabil că aceasta reduce inten­sitatea atacurilor asupra organismului propriu.

Ce declanşează alarma falsă în sistemul imunitar?

Un lucru e sigur: există o predis­poziţie congeni­tală. Trebuie spus că sunt grupuri întregi de gene, care fac diferenţa dintre bolnavi şi oamenii sănătoşi şi că mare parte dintre acestea se întâlnesc la mai multe afecţiuni autoimune, de exemplu boala Crohn şi pso­riazis. "Însă genele respective nu înseamnă niciodată un verdict categoric, ci compun doar o constelaţie de riscuri”, precizează specia­liştii. Zestrea genetică nu reprezintă o explicaţie suficientă pentru creşterea spec­taculoasă a incidenţei bolilor auto­imu­ne în ultimii ani. Contribuţia facto­rilor externi trebuie să fie enormă.
De pildă, substanţele toxi­ce: fumatul dublează pro­babili­tatea apariţiei unui reumatism arti­cular. Pentru purtătorii genelor cores­punzătoare bolii, riscul creşte chiar şi de şaisprezece ori. Se consideră că aditivii de înmuiere din produ­sele cosmetice poartă vina pentru declanşarea lupusului eritematos. Şi este un fapt dovedit: contactul cu uleiuri minerale şi materiale pe bază de silicon la locul de muncă spo­reşte pericolul îmbolnăvirii de reumatism articular.
De asemenea, deprinderile alimentare schimbate pot influenţa la rândul lor sistemul nostru imunitar. Afecţiunile inflamatorii ale tractului digestiv devin tot mai frecvente şi specialiştii sunt de părere că pentru sindromul intoleranţei la gluten, cunoscut sub denu­mirea de ce­lia­chie, ar fi responsabil consu­mul de cereale la o vârstă fra­gedă, prin introducerea lor în hrana pentru bebeluşi.
Şi stresul? Numeroşi paci­enţi de ambele sexe afir­mă că solicitările psihice le pot declan­şa o criză. Totuşi, subliniază specialiştii, ele nu constituie cauza bolii: "Stresul modulează simptomele, nu inflamaţia în sine”. Medicii orientaţi spre terapiile holiste sunt dispuşi să admită o înrâurire mai însem­nată din partea psihicului.
În fine, o altă teză: colapsul sis­temului imunitar este provo­cat nu de stres, ci de plictiseală. Igiena, medicamentele şi vacci­nurile au anihilat în mare măsură acţiunea microbilor şi a paraziţilor, încât sistemul imunitar aproape că nu mai are de luptat cu inamici externi, iar acum îşi caută noi ţinte în organismul propriu. Şi această ipoteză este susţinută de atestări ştiinţifice: nema­todele, viermii filiformi care trăiesc în in­tes­tin, atenuează vizibil evoluţia unei scle­roze multiple. Căci aceşti "chiriaşi” influenţează siste­mul imunitar: substanţele genera­toare de inflamaţii, care joacă un anumit rol şi în scle­roză multiplă, sunt parţial neutralizate.

În ce constă o boală autoimună?

De fapt, patrulele autoapărării noastre au misiunea de a ataca tot ce e străin. În momentul când întâlnesc celulele cu documente de identitate necunoscute, ele dau alarma, cheamă întăriri şi încep să producă anti­corpii corespunzători. În timus, o glandă situată între stern şi inimă, aşa-numitele limfocite T primesc in­structajul necesar, pentru a şti să recunoască toate ti­purile de celule ale corpului în întreaga lor diversitate şi a evita să le atace. Însă în cazul afecţiunilor auto­imune sunt puse în circulaţie limfocite ce reacţionează la ţesuturile proprii ca la un corp străin. Astfel iau naştere inflamaţii care nu se mai resorb, ţesutul nu-şi mai poate îndeplini funcţiile şi în cele din urmă se dis­truge.

De ce se pune diagnosticul atât de târziu?

Mulţi suferinzi se simt neînţeleşi de medicii lor şi ajung la disperare, până când boala le este, în sfârşit, diagnosticată. Aceasta se explică şi prin faptul că nu­meroase afecţiuni autoimune se manifestă prin simp­tome nespecifice, de pildă mâncărimi, stări depre­sive sau dispariţia libidoului. Şi stabilirea unui diag­nos­tic corect nu înseamnă nici pe departe că proble­mele pa­cientului sunt luate în serios. "Un pic de intes­tin”, spun în glumă unii gastroenterologi, atunci când vor­besc despre boala Crohn. Unii medici îndeamnă la răbdare: "Să nu ne grăbim, să mai aşteptăm”, dar acest sfat poate deveni periculos. Tratată la timp, artri­ta reumatoidă poate fi chiar stopată. "Primele şase luni sunt decisive pentru soarta bolnavului”, avertizează reumatologii.

Se poate prevedea cursul bolii?

Afecţiunile autoimune avansează de obicei în salturi. Ele se acutizează brusc şi apoi simptomele se atenuează treptat. Însă nimeni nu poate să prevadă când va avea loc următorul episod acut. De exemplu, în cele mai multe dintre cazuri, scleroza multiplă devine după primul puseu o infirmitate de durată, care progresează constant, timp de 10 până la 15 ani. Dar la 10-20% dintre suferinzi, boala înregistrează rapid o evoluţie nefavorabilă.

Există speranţe de vindecare?

Până în prezent, medicina nu dispune de o terapie capabilă să elimine această tulburare intervenită în mecanismele de apărare ale organismului. Cea mai efi­cientă armă rămâne deocamdată cortizonul administrat în momentele de criză ale bolii, pentru a bloca sistemul imunitar. O acţiune mai ţintită decât a cortizonului are o nouă formă de terapie, parţial aflată încă în studiu: cea cu anticorpi monoclonali.

Ce pot face bolnavii înşişi?

O mulţime de lucruri. În artrita reumatoidă şi scleroza multiplă, mobilitatea limitată poate fi com­bătută cu sport şi kinetoterapie. De mare ajutor este şi schimbarea ali­mentaţiei, deoarece este evident că anumite alimente frânează sau, dimpotrivă, favorizea­ză producerea substanţelor ce dau naştere la inflamaţii.
Astfel, evitarea acidului arahidonic conţinut în carne şi ouă are deseori un efect favorabil. Aproape întotdeauna se obţin rezultate pozitive prin eliminarea stresului sau învăţarea unor tehnici de relaxare. În afară de aceasta, fortificarea psihică a bolnavilor exercită o influenţă benefică asupra sistemului lor imunitar. Importantă este şi posibilitatea de a veni în contact şi a face schimb de informaţii cu alţi suferinzi: s-au constituit numeroase grupuri de sprijin, care sunt foarte active.

Vor exista în curând terapii mai bune?

Terapia cu hematocitoblaşti încearcă nu să reducă activitatea sistemului imunitar, ci oarecum să mane­vreze tasta lui de resetare. Pacienţilor le sunt extrase celule-tulpină din măduva spinării, apoi li se parali­zează mecanismele de apărare şi totul se reia de la zero, întrebuinţându-se celulele prelevate. Cu acest tratament s-au obţinut frec­vent succese, însă au fost şi pacienţi care şi-au pierdut viaţa. Rata mortalităţii se situează între două şi cinci procente. "Metoda presu­pune o intervenţie atât de energică şi profundă, încât nu este utilizabilă într-un stadiu timpuriu al bolii”, apreciază specialiştii.
Nu demult, o echi­pă de neurologi din Würz­burg (Germania), condusă de profesorul Heinz Wiendl, a propus o nouă abordare terapeutică. Mai întâi, cerce­tătorii au descoperit că în creierul pacienţilor cu scle­roză multiplă nu se observă doar fenomene de distrugere, ci există şi anumite celule care se opun cu în­dârjire procesului inflamator. Ceea ce i-a condus la conturarea unei noi viziuni tera­peutice: în viitor, bolile autoimune ar putea fi tratate nu prin blocarea atacului, ci prin întărirea apărării. "Dar până când pacienţii vor putea să beneficieze de rezultatele concrete ale acestei teorii, vor mai trece cu siguranţă câţiva ani”, conchide profesorul Heinz Wiendl.
Între timp, mulţi pacienţi caută căi proprii de convieţuire cu boala lor autoimună. Nu rareori, ei află că le fac bine tocmai unele lucruri pe care medicii le-au interzis categoric de la bun început: să facă sport, să aducă pe lume copii, să se bucure de viaţă. Şi astfel, să declare un război strict personal duşmanului din corpul lor.

MARIETA CELMARE, sociolog, 36 de ani             SURSA@FORMULA AS
Diagnostic: lupus eritematos

"Pielea mea s-a autodistrus”

Totul a început cu nişte pete mici şi roşii îm­prejurul nasului, dintre care unele păreau puţin inflamate. Apoi n-au mai contenit să se în­mulţească. Am cerut ajutorul unor dermatologi. Unul şi-a dat cu părerea că ar fi o acnee, altul a presupus o alergie, al treilea a crezut că sunt vase de sânge spar­te. După ce m-am dus la solar, urmând sfatul medicului, şi după o tentativă de obliterare a vini­şoarelor, faţa mea a explodat, pur şi simplu, aco­perindu-se peste tot cu o puzderie de asemenea pete. M-am simţit complet desfigurată şi n-aveam curajul să ies din casă, în orice caz nu fără un camuflaj cosmetic extrem de rafinat. Însă cel mai greu de su­portat era sentimentul de a trebui să privesc neaju­torată cum pielea mea se autodistruge. În cele din urmă, am ajuns la o Clinică universitară, unde mi s-a pus un diagnostic neiertător: "Aveţi lupus eritematos, o afecţiune incurabilă. Vă vom prescrie un unguent cu cortizon şi tablete contra paludis­mu­lui, cu precizarea că acestea vă pot afecta vederea. Expu­nerea la soare vă agravează simptomele, deci va fi tabu pentru dvs.”. Discuţia a durat în total zece mi­nute şi am ieşit din cabinet în stare de şoc.
După aceea, am aflat de pe internet că lupusul poate provoca inflamaţii articulare grave, ca şi le­zarea unor organe. Există şi o formă mai uşoară, care afectează numai pielea, însă doctoriţa nu-mi spusese clar dacă eu pe asta o am.
Ceea ce povestesc s-a întâmplat acum zece ani. Atunci s-a terminat cu încrederea mea neţărmurită (până la acea dată) în medicina clasică. Am început să mă informez singură mai detaliat, şi m-am decis pentru unguentul cu cortizon, dar am refuzat ta­bletele contra malariei. Doctoriţa de la Clinica uni­versitară a taxat atitudinea mea drept iresponsabilă.
Urmând îndemnul unei terapeute, mi-am schim­bat alimentaţia, am renunţat total trei luni la protei­nele animale şi încă o lună la zahăr, ca să-mi refac echilibrul acido-bazic şi sănătatea intestinului. Pentru detoxifierea sângelui, mi-a pus lipitori pe spate şi mi-a recomandat venin de şarpe, pentru întărirea sis­temului imunitar. Investiţia a meritat: la sfârşit, pielea mea arăta mai bine ca niciodată, chiar şi în concediul petrecut la mare, unde am avut parte de soare din plin.
De atunci, petele îmi mai apar cam o dată pe an, şi atunci folosesc unguentul cu cortizon, şi aşa scap de ele. Am mare grijă să mă protejez de soare, res­pect în continuare dieta vegetariană, însă în rest, trăiesc ca şi înainte. Dar lăuntric m-am schimbat mult: am deve­nit mai sigură pe mine. În primii ani, simţeam nevoia să mă ascund de lume, când îmi apăreau petele. Acum mă privesc în oglindă şi mă găsesc frumoasă, chiar şi cu acest mic defect. În general, sunt mai puţin fricoasă, de când am învăţat să trăiesc, acceptând diagnosticul de "boală incura­bilă”. Ştiu să preţuiesc cum se cuvine faptul că mă aflu într-o for­mă fizică bună şi nu sunt silită să iau mereu medi­camente tari. Ar fi putut fi cu mult mai rău.

INTERVIU

"Există întotdeauna şi o cauză psihică”

Adepţii terapiilor alter­native au o părere puţin di­ferită de cea a medi­ci­nei univer­sitare în ceea ce pri­veşte bolile autoimu­ne. Spe­cialist în medicină antro­pozofică, la Centrul Askle­pios pentru me­dicină holistică din Hamburg, doctorul Jörn Kla­sen a obţinut succese remarca­bile în vinde­carea acestor afec­ţiuni, care uneori îl surprind chiar şi pe el.

- Ce consideraţi că este important în tratamentul bolilor autoimune?

Dr. Jörn Kla­sen

- Din punct de vedere ştiinţific, noi ştim, astăzi, foarte multe despre evoluţia bolii, dar puţine despre cauzele ei. Din experienţa mea, pot spune că fiecare boală autoimună are o componentă psihosomatică. Aceste afecţiuni apar, în mod frecvent, la persoane tine­re, adeseori la femei tinere. Când ajung la maturitate, sistemul imunitar - care nu se mai poate modela, ca la copii - se loveşte de ceva ce i-a rămas necunoscut. Acest "necunoscut” poate fi aflat urmărindu-le bio­grafia: cum au fost sarcina, naşterea, primii şapte ani, relaţiile cu părinţii?

- Şi ce căutaţi, de fapt? Cauzele fizice sau cauzele psihice?

- Bolile autoimune au întotdeauna o rădăcină psihică şi una fizică. Pornim de la faptul că primii şapte ani de viaţă sunt esenţiali pentru ca sistemul imunitar să se poată dezvolta. Pentru aceasta sunt necesare inclusiv bolile, drumul nu e chiar neted. Viaţa are nevoie de crize, şi este important să ne ajutăm copiii să treacă prin ele, pentru a putea integra ceea ce este al lor şi ceea ce le este străin, necunoscut. Acolo unde nu se întâmplă aşa, crizele vor reizbucni mai târziu.

- Ce înseamnă aceasta pentru tratament?

- Într-o situaţie de boală acută este nevoie, fireşte, de medicamente - un proces autoimun agresiv nece­sită cortizon şi imunosupresive, pentru stoparea proce­sului de distrugere. Dar eu nu pot modifica un sistem imu­nitar greşit direcţionat cu cortizon. În aceste cazuri, putem obţine mai mult cu remedii ale medicinei natu­riste - de pildă, prin homeopatie sau prin terapie psi­hologică, care trebuie, însă, dozate cu multă atenţie.

- Şi cauzele psihice?

- Am făcut, de pildă, un studiu asupra poliartritei cronice şi am constatat că, la foarte multe femei, trau­mele reprimate în copilărie joacă un rol important. Aple­carea asupra lor şi încercarea de a le trata cu aju­torul psihoterapiei pot însemna foarte mult. Dar este nevoie de timp şi desigur de mult tact...

- Când consideraţi că terapiile dvs. au constituit un succes?

- Mă gândesc, de pildă, la o pacientă tânără, care a venit prima oară aici când avea 18 ani. Era atât de bol­navă, încât a trebuit să o tratăm multă vreme cu cor­tizon şi cu alte medicamente. Astăzi, are treizeci şi ceva de ani, este căsătorită, şi are un copil. Boala n-a trecut de tot, doar că este mulţumită cu viaţa ei.

- Adeseori, li se recomandă femeilor cu boli autoimunitare să nu rămână însărcinate...

- Aşa este. Am avut o tânără pacientă cu un lupus sistemic eritematos, dar şi cu rinichii afectaţi. I s-a spus că nu are voie să facă copii, dar până la urmă a făcut trei şi starea ei s-a ameliorat cu fiecare copil. Sigur că a trebuit s-o urmărim intens, dar, per total, scopul este ca oamenii să poată duce viaţa pe care ar dori s-o ducă.

- Vindecarea este posibilă?

- Cunosc câteva paciente şi câţiva pacienţi care n-au mai avut simptome de câţiva ani. Dacă cineva reuşeşte să integreze boala în propria-i viaţă şi se poate realiza în acest fel, sau se poate realiza chiar mai bine, după părerea sa, pentru că a învăţat multe, atunci în­seamnă că nu este departe de vindecare. Decisiv este, însă, ca aceşti oameni să-şi dezvolte şi curajul de a spune: "Parcurg acum un drum aparte şi individual”. Acest curaj de a ţine cu sine s-ar putea să fie, tocmai în cazul bolilor autoimune, primul pas spre vindecare.

Cu iubire Marcela Glavan