Postul negru purifică trupul şi sufletul - Postul negru purifică trupul şi sufletul

Postul negru purifică trupul şi sufletul

Se spune ca postul negru intensifică procesul natural de vindecare al organismului, țesuturile profunde și organele obosite fiind rapid reparate. Pentru vindecarea bolilor, trupul trebuie să își îndrepte toate resursele către procesul de curățare și reparare și face aceasta prin îndepărtarea apetitului și reducerea sau stoparea digestiei. Animelele rănite refuză să mănânce și uneori chiar să bea apă, reîncepând să se hrănească numai după ce rănile sau oasele rupte li s-au vindecat. În concluzie, revenirea apetitului este semnul învingerii unei boli, mâncatul forțat în timpul suferinței nu ajută nicidecum ci încetinește procesul de vindecare.
Dacă obișnuiți să consumați în principal mâncare gătită sau procesată în timpul unei boli sistemului imunitar al corpului îi este îngreunată capacitatea de a lucra cu deplinătatea capacităților sale. Nu rareori se întâmplă ca în spital să primim mai degrabă hrană nepotrivită, iar cei care ne vizitează să aducă acele lucruri care reprezentau viciile noastre (crezând că ne aduc un strop de fericire într-o situație neplăcută); astfel în locul unei cu hrane dădătoare de sănătate, delicatul intestin și structura membranei celulare este saturată cu calorii moarte.

De ce are postul negru un efect atât de puternic de a vindeca corpul? Pe timpul postului, corpul își curăță celulele moarte, țesuturile afectate, depozitele de grăsime, tumorile și infecțiile, oriunde s-ar afla acestea, toate fiind arse drept combustibil sau excluse ca deșeuri toxice. Celulele bolnave sunt dizolvate în mod sistematic, lasându-se țesutul sănătos neatins eventual reconstruindu-se cel afectat. Rezultatul este o curățare amănunțită a traseelor, a membranelor și a structurilor celulare. Ingerarea mâncărurilor formează un tip de mucus care înfundă traseele și membranele microscopice ale corpului, de toate aceste trasee fiind nevoie pentru a fi intens folosite de către sistemul imunitar. Postul dizolvă acest mucus intern. În timpul postului este obișnuit ca pe anumite canale precum nasul, gâtul și urechile să se scurgă acest mucus vâscos, care înfunda sinusurile. Părți din acest mucus pot fi găsite și în excremente după apariția primului scaun. O remarcabilă redistribuire a nutrienților are loc în corpul postitorului. Acesta reține mineralele prețioase și vitaminele în timp ce destramă țesuturile vechi, toxinele și și substanțele inferioare.

Cei care țin postul cu apă o perioadă mai mare și care au răni vechi, acum vindecate, vor observa că acestea pot deveni dureroase în timpul postului, pentru prima dată după mulți ani. Ele sunt mărturia că țesuturile vătămate rămase în jurul vechilor răni sunt folosite de către corp drept carburant. Acesta este motivul pentru care pofta de mâncare este scăzută când suntem bolnavi – corpul instinctiv caută să își concentreze toate resursele către vindecare și se hrănește din surse interne.

Deși un organism mult mai simplu,fluturele este un exemplu splendid al catabolismului (dezasimilației celulare) și al anabolismului (asimilației celulare). În timpul metamorfozei țesuturile și organele fluturelui se dizolvă transformându-se într-o soluție galbenă, densă. Toate structurile interne sunt rupte și reclădite. Acesta iese din crisalidă ca o nouă creație. Aspectul miraculos al metamorfozei este același și în timpul postului negru. Toate substanțele de care este nevoie pentru reconstrucție vin din interior. În timpul unui post se petrece aceeași metamorfoză, corpul suferă o desfacere și o reclădire a țesuturilor alterate. Din acest motiv postul total este vestit pentru capacitatea sa de a reîntineri, de a da corpului un tonus mai tineresc.

S-au făcut puține cercetări referitoare la această dezasimilare asociată postului cu apă. Deși știința medicală poate descifra ADN-ul, nu reușește totuși înțelegerea deplină a funcționării corpului ca întreg. Cu mult înainte ca omul să poată să scruteze prin microscop, legea cauzei și a efectului era singurul mod prin care aspecte concrete precum efectul remediilor naturale putea fi descoperit și încorporat în medicina tradițională. Marturiile despre postul negru sunt la fel de vechi precum scrierea.

Va puteti imagina cât de dăunător ar putea fi postul negru dacă corpul nu ar distinge pe care dintre celulele sale să le folosească drept combustibil… De fiecare dată când cineva ar ține o dietă hipocalorică în loc să piardă din grăsimea de pe burtă ar risca să își distrugă propriile organe. Corpul este genial atunci cand vine vorba de a selecta țesutul care nu îi este necesar folosindu-l pentru energia necesară în timpul postului negru. Tocmai faptul că omul este capabil să reziste atât de mult fără nici o sursă exterioară de energie ramânând sănătos este mărturia capacității corpului de a găsi combustibilul intern fără a afecta funcțiile întregului sistem. De fapt, efectul secundar al acestei abilități este curățarea deseurilor toxice acumulate în ani de zile.

sursa@Parintele Arsenie Boca

(Articol preluat de pe https://cirys.wordpress.com, un site unde puteti citi despre efectele postului negru, doar cu apa, la cei care l-au experimentat indelung - chiar 40 de zile. Pentru a beneficia din plin de acest dar miraculos, recomandarea noastra este ca postul negru sa fie insotit de sfaturile si indrumarea unui duhovnic.)

Postul negru este interzis pentru:
– Persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
– Femeile însărcinate
– Femeile în perioada de lăuzie și alăptare
– Persoanele care suferă de tulburari ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie, etc.)
– Persoanele cu anemie severă
– Persoanele care suferă de diabet tip I, dependente de insulină
– Oricine a suferit de un atac de cord
– Persoanele care suferă de boala numita Porphyria (un defect genetic metabolic)
– Persoanele care suferă de acea deficiență genetică rară care împiedică o ketoză corespunzătoare
– Cei care suferă de tulburări psihice căci este posibil să nu poată traversa etapa de detoxifiere a postului negru fără supraveghere medicală corespunzătoare.

                                      

Adăugați o legendă

Legaturi utile:

*Necesitatea unui regim de pre-detoxifiere înaintea postului cu apă
În cazul în care, după vreuna dintre duratele de pauză alimentară scurte, de una sau două mese sau de 24 de ore fără mâncare, simpomele sunt intens neplăcute, concluzia este că avem de a face cu un organism foarte toxic. În acest caz, este cu siguranță momentul deciziei de a urma cel puțin un regim alimentar de detoxifiere .
https://cirys.wordpress.com/…/necesitatea-unui-regim-de-pr…/

*Postul cu apă pentru începători sau postul de 24 de ore (miercuri si vineri)
Odată ce v-ați decis să țineti primul vostru post de scurtă durată, veți începe bineînțeles cu a ține unul de 24 de ore. Este greșită, după părerea mea, ideea că, pentru a obține beneficii, trebuie să postiți săptămâni sau luni de zile. Într-un post ținut corect, beneficiile apar chiar din prima zi iar dacă după aceea se menține un regim alimentar sănătos, beneficiile pentru sănătate, obtinute în această zi, vor dura si ele.
https://cirys.wordpress.com/…/postul-cu-apa-pentru-incepat…/

*Prima zi de post negru: https://cirys.wordpress.com/prima-zi-de-post-negru/

*Cum continui postul
Multe gânduri trec fără noimă prin mintea celui care posteşte. Multe dintre ele vă pot aduce în pragul abandonului. De multe ori sunteţi la un pas de a opri postul total din cauza fricilor interioare... https://cirys.wordpress.com/20…/…/22/cum-sa-continui-postul/

*Organele corpului în timpul postului cu apă
În timpul postului cu apă pielea revine la acel roz delicat iar excelenta sa textură și finețe atestă reîntinerirea prin care trece aceasta. Curățarea petelor și a rănilor, chiar și dispariția liniilor fine ale pielii sunt semnificaive și arată beneficiile pe care pielea le primeste în perioada de repaus fiziologic...
https://cirys.wordpress.com/…/organele-corpului-in-timpul-…/

*Echilibrul din viața noastră
Deși poate părea o extremă, postul negru este un act de readucere a echilibrului. Postul negru nu este o invitație la anorexie căci și aceasta ca și opusul ei, bulimia, sunt două extreme nedorite în viața unui om sănătos. Totuși, uneori e nevoie ca pentru a scăpa de o stare ce reprezintă un dezechilibru să apelăm la opusul acesteia, pentru o vreme, apoi echilibrarea va veni de la sine.
https://cirys.wordpress.com/…/04/echilibrul-din-viata-noas…/

*Pierderea în greutate în timpul postului negru
Se spune că un om sănătos pierde la începutul postului jumătate de kilogram pe zi, scăzând către o pierdere de un sfert de kilogram pe zi dacă postul se prelungește. Uneori se înregistrează staționări sau chiar mici creșteri în greutate din cauza reținerii de apă.
https://cirys.wordpress.com/…/pierderea-in-greutate-in-tim…/

*Cum să menținem un timp îndelungat rezultatele obținute în urma postului negru
Fie că s-a postit pentru detoxifierea organismului ori pentru scăderea în greutate sau pentru a ameliora funcționarea deficitară a unor organe și sisteme ale organismului, toți cei care au ținut un post cu apă, doresc ca ceea ce au obținut prin acest efort, să fie menținut o perioadă cât mai îndelungată. Pentru aceasta vor trebui să se aibă în vedere câteva aspecte în ceea ce privește alimentația și viața de zi cu zi.
https://cirys.wordpress.com/…/cum-sa-mentinem-un-timp-inde…/

Corpul consumă în timpul postului negru următoarele (in ordinea data):

Celulele moarte, muribunde sau bolnave
Țesutul gras nedorit
Acizii grași trans (grăsimile trans)
Stratul de mucus puternic aderent aflat pe peretele intestinal
Conținutul de rebuturi toxice din sistemul limfatic și din sânge
Toxinele din splină, ficat și rinichi
Mucusul din plămâni și sinusuri
Toxinele întrepătrunse în fibrele celulare și în țesuturile adânci ale organelor
Depunerile din interiorul tuburilor microscopice responsabile pentru hrănirea celulelor creierului
Colesterolul în exces.
Beneficiile finale ale postuli sunt următoarele:

Se îmbunătățește claritatea mentală
Scăderea rapidă și sigură în greutate este realizată fără senzația de slăbiciune
Sistemul nervos este echilibrat
Nivelul de energie este în creștere
Organele sunt revitalizate
Biochimia celulară este armonizată
Pielea devine mătăsoasă, moale și sensibilă
Există o mai mare ușurință a eliminării materiilor fecale
Respirația devine mai puternică, mai liberă și mai adâncă
Sistemul digestiv primește o bine-meritată odihnă.

 Cu iubire, Marcela Glavan 

Copacul care vindeca suflete. Beneficiile arborelui de tei – puterea lui vindecatoare atat pentru trup dar si pentru suflet

Beneficiile arborelui de tei – puterea lui vindecatoare atat pentru trup dar si pentru suflet

Teiul este considerat un arbore sacru in folclorul tarilor din vestul Europei, iar pentru vechii celti simboliza altruismul. In timpul Evul Mediu exista obiceiul ca indragostitii sa-si jure iubire vesnica la umbra unui tei, deoarece exista credinta ca acest copac ii face pe oameni sa spuna numai adevarul.

Ceaiul de tei este unul din cele mai cunoscute si folosite ceaiuri de la noi. Iar virtutile terapeutice ale teiului sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Arborele de tei este un

campion al sanatatii,toate partile acestui copac, frunzele, florile şi lemnul avand valoare pe plan medicinal.

Florile de tei, pe langa faptul ca ne imbie cu parfumul lor dulce si relaxant, sunt bogate in antioxidanti, zaharuri si vitamina C, au actiune sedativa, spasmolitica si diuretica, sudorifica, antitermica, emolienta, expectoranta, decongestiva, relaxanta, antiinflamatoare. Florile de tei contin mucilagii, uleiuri esentiale, taninuri, glucozide, flavonoide, mangan si vitamine. Mucilagiile din florile de tei au efect emolient in contact cu membranele sistemului digestiv si de aceea sunt folosite pentru a trata probleme digestive ca indigestie, greata sau diaree.

Florile de tei sunt folosite cu succes, sub forma de infuzie, in afectiunile hepatobiliare si impotriva migrenelor. Infuzia din flori de tei, bauta seara, cu o jumatate de ora inainte de culcare, trateaza starile de neliniste, anxietatea si chiar atacurile de panica.

Compresa din infuzie de flori de tei amestecate cu albastrele se va pastra pe pleoape timp de aproximativ 10-15 minute, inainte de culcare pentru a se reduce cearcanele de sub ochi.

Precautii

In antichitate se faceau bai de tei pentru a destinde trupul si spiritul. Baile cu ceai din flori de tei sunt cunoscute pentru calmarea oboselii nervoase, insomniei si anxietatii. Fac minuni in cazul copiilor iritabili sau hiperactivi.
Prepararea ceaiului pentru bai: se prepara mai intai o infuzie cu o cana si jumatate de flori intr-un litru de apa. Se filtreaza si se adauga infuzia in apa de baie.
Pentru ingrijirea pielii: ceaiul din flori de tei proaspat preparat poate fi folosit ca si loţiune pentru ten. Ceaiul de tei ajuta la regenerarea pielii. Deoarece florile de tei ajuta la reducerea inflamatiilor, ceaiul de tei este un remediu excelent pentru ochii umflati.

Compresa din infuzie de flori de tei amestecate cu albastrele se va pastra pe pleoape timp de aproximativ 10-15 minute, inainte de culcare pentru a se reduce cearcanele de sub ochi.

Lemnul de tei, partea truchiului care se gaseste sub scoarta teiului actioneaza in special la nivelul ficatului si a vezicii biliare. Aceasta permite ficatului sa filtreze mai bine toxinele din sange si ajuta vezica biliara sa secrete o cantitate mai mare de bila.

Mierea din flori de tei este unul dintre cele mai apreciate produse in toata lumea. Are o puternica aroma de tei, ca un parfum proaspat, reflexe galben-aurii, uneori si verzui, si este fluida. Mierea de tei are o puternica actiune antibacteriana la nivelul cailor respiratorii.

Mierea de tei se recomanda pentru calmarea tusei, sau pentru tratarea bronsitei. Avand un efect calmant, ca si ceaiul facut din flori de tei, mierea de albine se recomanda persoanelor care sufera de insomnie.

Dacă este adevărat că bolile trupești sunt provocate de boli sufletești, și reciproca este la fel de valabilă: remediile naturii care vindecă sufletul, vindecă sigur și trupul. Că este adevărat, o dovedește planta magică celebrată la începutul lui iunie: teiul. Acest arbore ne este atât de aproape de suflet nouă, românilor, încât e de-ajuns să-i simțim mireasma și deja putem să-i decodificăm calitățile de leac. Parfumul florilor de tei ne aduce pace în suflet, ne face meditativi și ne îmblânzește inima, pregătind-o pentru marile împliniri ale verii. Totuși, să pășim dincolo de domeniul inspirației și să căutăm în limbajul sec al enciclopediilor și al studiilor de specialitate descrierea calităților terapeutice concrete ale acestui copac.

Unde găsim și cum culegem florile de tei

La noi în țară există 3 feluri de tei: teiul cu frunza în formă de inimă (Tilia cordata), care înflorește la începutul lui iunie și are pe dosul frunzelor niște perișori gălbui; teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos), care înflorește ceva mai târziu și are frunzele mai mari decât celelalte specii înrudite; teiul argintiu (Tilia argentea), care înflorește abia în iulie, având frunze și flori alburii. Indiferent de tipul lor, toți teii au aceleași întrebuințări medicinale. Îi găsim în asociații dense, adevărate păduri, mai ales în Dobrogea și în sudul Munteniei. Dar teiul crește și în celelalte zone ale țării, de la câmpie și până spre zona montană. Culegerea florilor de tei se face prin simpla rupere de pe ramuri. Este o operațiune delicată, din cauza înălțimii mari a arborilor și a fragilității extreme a ramurilor, care nu o dată s-au rupt, accidentându-i pe culegătorii imprudenți. De aceea, recoltarea florilor de tei trebuie făcută de pe o scară bine asigurată, pentru a evita situațiile periculoase. Obligatoriu, culesul se face pe timp frumos. La minimum o zi după ce a plouat, pe timp uscat, florile de tei au maximum de principii active. Se desprind florile de pe ramuri cu tot cu bractee și se pun în săculețe de pânză. Uscarea se face la umbră, în locuri bine aerisite, într-un strat gros de cca 5 cm. Din 1 kg de flori proaspete se obține ceva mai mult de ¼ kg plantă uscată, care va fi depozitată în locuri fără umiditate și răcoroase.

Cum se prepară și se administrează florile de tei

Pulberea. Se obține prin măcinarea cu râșnița a plantei uscate. O linguriță rasă de pulbere (cca 1,5 g) se ține câteva minute sub limbă, după care se înghite cu apă. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori/zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: copiii între 2 și 4 ani – maximum 2 g/zi, cei între 5 și 9 ani  – maximum 3 g/zi, în timp ce copii între 10 și 14 ani – maximum 6 g/zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeași doză ca și adulții, care este de maximum 12 g/zi.

Infuzia fierbinte. Se folosește pentru a provoca transpirația, element foarte important în tratarea răcelilor și a unor boli ce apar pe fondul intoxicării organismului. Se prepară prin opărirea a 2 lingurițe de flori cu o cană de apă clocotită, după care se lasă un sfert de oră să infuzeze. Se bea fierbinte, așa încât efectul sudorific să fie maxim.

Infuzia combinată. Combină extracția la rece cu cea la cald, pentru conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 2-3 lingurițe de flori de tei mărunțite se lasă la înmuiat în ½ cană de apă de seara până dimineața, când se filtrează; maceratul se strecoară, iar pulberea rămasă se opărește cu încă ½ cană apă fierbinte, se lasă la infuzat 20 minute și se strecoară; se combină cele două extracte; preparatul se bea cu o jumătate de oră înainte de mese. Doza: 3 căni pe zi.

Tinctura. Se umple pe jumătate un borcan cu pulbere de flori de tei, completându-se restul cu alcool de 40°. După ce conținutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat timp de 8 zile. Lichidul se filtrează prin tifon și se păstrează în sticluțe mici, închise la culoare.

Băile terapeutice. Două mâini de flori de tei se lasă la înmuiat timp de 12 ore (de seara până dimineața) într-o oală cu 4 litri de apă călduță, după care se filtrează. Maceratul obținut se pune deoparte, iar planta rămasă se mai opărește cu 1 litru de apă timp de 10 minute și se filtrează. Se toarnă ambele preparate în cada de baie, peste apa fierbinte. De regulă, băile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un puternic efect somnifer.

Tratamente interne

Anxietate (stări de teamă fără un motiv aparent) – teiul diminuează stările de anxietate, precum și unele tulburări asociate lor: atacuri de panică, distonie neurovegetativă etc. În terapia contra anxietății se administrează pulberea de tei, din care se iau câte 2 g de 3 ori/zi, în cure de 6 săptămâni, urmate de 2 săptămâni de pauză.

Iritabilitate nervoasă, isterie – se face o cură cu infuzie combinată de tei, din care se bea câte o cană (250 ml) de 3 ori/zi, în cure de 28 de zile. Este un tratament recomandat și persoanelor la care aceste probleme emoționale apar pe fondul insomniei, al epuizării sau al anumitor tulburări hormonale (sindrom premenstrual, menopauză).

Insomnie – se bea un pahar de infuzie combinată de tei la câteva ore după masa de seară, imediat înainte de culcare. Florile de tei conțin principii active care induc starea de somn, acționând printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului Benzodiazepină. Atenție însă, o doză prea mare de tei poate avea un efect contrar, alungând somnul.

Dureri de cap, migrenă – se beau 1-3 căni de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide, diminuând intensitatea durerii de cap. În migrenele

biliare, infuzia de tei poate declanșa reflexul vomitiv – un element care vă poate contraria, dar care este pozitiv. Dați curs acestui reflex natural care deblochează colecistul și grăbește sfârșitul migrenei.

Adjuvant în hipertensiune arterială – se administrează pulbere de tei, din care se ia câte o linguriță, de 4 ori/zi, în cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauză. Teiul acționează prin efect vasodilatator, prin acțiune sedativă la nivelul sistemului nervos central și prin efect depurativ, eliminând surplusul de apă din organism.

Adjuvant în febră – 2 căni de infuzie de tei caldă stimulează o transpirație intensă, ceea ce va duce la scăderea temperaturii. Se bea mai ales în accesele de febră asociate infecțiilor acute.

Răceli (viroze respiratorii), gripă – teiul nu are un efect antiviral, dar ajută la reglarea temperaturii, la eliberarea căilor respiratorii, reduce și elimină durerile musculare și de cap,

asociate acestor afecțiuni. Se ia infuzie combinată, îndulcită cu miere, câte 1 litru/zi, până la vindecare.

Tuse iritativă, tuse productivă, bronșită – în florile de tei există anumite substanțe emoliente (mucilagii), care reduc senzația de iritare de pe căile respiratorii și, ca atare, calmează tusea uscată. Aceste principii active sunt utile și în tusea productivă, deoarece ajută la eliminarea secrețiilor în exces de pe căile respiratorii. Se bea infuzie combinată, câte o cană de 3 ori/zi. În bronșită, se bea infuzie fierbinte de tei, 2 căni/zi. Are efect calmant: diminuează intensitatea acceselor de tuse, ajută la eliminarea secrețiilor de pe căile respiratorii și combate accesele de febră.

Adjuvant în retenția de lichide – se face o infuzie combinată de tei ceva mai concentrată (50 g la 1 litru de apă), care se ia cu lingura, pe parcursul a 2 zile. Această infuzie amplifica diureza și stimulează eliminarea surplusului de lichide prin transpirație. Suplimentar, se fac băi generale cu flori de tei, care au efect diuretic și calmant, fiind utile și contra cistitei și a nefritei.

Gastrită – durerile de tip arsură, specifice acestei afecțiuni, sunt alinate și vindecate cu pulbere de tei. Pe de o parte, reduce nivelul de stres și tensiunea psihică, iar pe de alta, protejează și cicatrizează mucoasa gastrică. Se ia câte o linguriță de pulbere de 3-4 ori/zi, înainte de mese. În perioadele de criză puternică, cu dureri intense, nu se mănâncă nimic timp de 24 de ore.

Se beau mari cantități de infuzie combinată de tei, neîndulcită. Pentru o mai mare eficiență, se pune la macerat, împreună cu teiul, și o cantitate egală de rădăcină de lemn-dulce.

Adjuvant în hepatita de tip B și C – Principiile active din teiul argintiu au efect hepatoprotector. Efectul de protejare a celulei hepatice, combinat cu cel de stabilizarea și de calmare psihică, recomandă teiul în tratarea hepatitelor cu posibilă evoluție spre ciroză (evoluție accelerată de stres). Se recomandă administrarea a 2-3 căni de infuzie combinată de tei/zi, în cure de 4 săptămâni, urmate de altele 4 de pauză.

Dureri articulare în artrită – Administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamația și mai ales durerile articulare. Acest efect se datorează flavonoidelor din florile de tei. Se țin cure de 21 de zile, timp în care se consumă 3 căni/zi de infuzie combinată de tei, înainte de mese.

Adjuvant în limfom malign – Un studiu argentinian indică o acțiune antitumorală a florilor de tei cu frunza în formă de inimă. Se recomandă administrarea a 2-3 căni de infuzie combinată/zi. Are efect de inhibare a multiplicării celulelor tumorale și induce autodistrugerea acestora. Aceste efecte se datorează substanței scopoletina, conținută de florile acestei specii de tei.

– antidepresiv, euforizant, sedativ. Ceaiul de tei are efect calmant, emolient, deoarece combate starea de uscaciune a mucoaselor, usor antispastic, expectorant, sudorific. Deobicei, ceaiul de tei este primul medicament in caz de raceala, durere de cap ori o indispozitie sufleteasca.
– diaforetic, recomandate pentru fluidizarea sangelui si favorizarea circulatiei printr-o usoara vasodilatatie.
– datorita efectului asupra sistemului nervos si circulator florile de tei sunt folosite si pentru reducerea presiunii arteriale (in special a celei cauzate de stres).
– trateaza durerile de cap cauzate de stres si unele migrene.
– scade febra si favorizeaza transpiratia.
– combate formarea ridurilor si a cearcanelor.
– diabet zaharat, obezitate.

Tratamente externe

Insomnie, agitație la bebeluși – unul din cei mai mari fitoterapeuți contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea că prima sa inițiere în arta tămăduirii cu plante a primit-o la doar 4 ani, când tatăl sau îl îmbăia cu flori de tei. Sub influența acestei băi, starea lui de spirit se alchimiza brusc: tensiunile și supărarea îi dispăreau ca prin farmec și un somn binefăcător îl cuprindea imediat. Această plantă îi inducea vise atât de frumoase și de intense, încât le-a ținut minte toată viața. În aceste vise vedea „zâne-flori”, a căror prezență îl făcea fericit. Și în medicina noastră populară băile cu flori de tei erau folosite pentru a liniști somnul celor mici, dar și pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.

Coșmaruri, tulburări de somn – Se umple o față de pernă cu flori de tei uscate și se folosește în locul pernei, în timpul somnului. Este un tratament de medicină populară cu o eficiență incredibilă, deși mecanismele biologice prin care acționează sunt încă inexplicabile.

In antichitate se faceau bai de tei pentru a destinde trupul si spiritul. Baile cu ceai din flori de tei sunt cunoscute pentru calmarea oboselii nervoase, insomniei si anxietatii. Fac minuni in cazul copiilor iritabili sau hiperactivi.
Prepararea ceaiului pentru bai: se prepara mai intai o infuzie cu o cana si jumatate de flori intr-un litru de apa. Se filtreaza si se adauga infuzia in apa de baie.
Pentru ingrijirea pielii: ceaiul din flori de tei proaspat preparat poate fi folosit ca si loţiune pentru ten. Ceaiul de tei ajuta la regenerarea pielii. Deoarece florile de tei ajuta la reducerea inflamatiilor, ceaiul de tei este un remediu excelent pentru ochii umflati.

Compresa din infuzie de flori de tei amestecate cu albastrele se va pastra pe pleoape timp de aproximativ 10-15 minute, inainte de culcare pentru a se reduce cearcanele de sub ochi.

Precautii

Precauții și contraindicații la tratamentul cu flori de tei

Administrat în doze normale, niciun studiu făcut până acum nu a pus în evidență vreo formă de toxicitate a teiului, nici măcar asupra femeilor care alăptează sau a celor însărcinate.

Consumul excesiv al ceaiului de tei poate favoriza unele disfunctionalitati ale inimii, mai ales la persoanele cardiace, motiv pentru care acestora li interzice consumul acestui tip de ceai.

Teiul și magia

– În Roma Antică, teiul simboliza iubirea conjugală și fidelitatea în cuplu, fiind în același timp și arborele lui Venus (zeița iubirii) și al Iunonei (zeița înțelepciunii). Cuplurile tinere își împodobeau altarul casei cu ramuri de tei înflorite, pentru a beneficia de înțelepciune și stabilitate.

– Poetul Ovidiu, cel exilat pe țărmul Pontului  Euxin, afirma că de sărbătoarea dedicată zeiței fertilității, fecioarele se împodobeau cu coroane din flori de tei.

– Triburile germanice de acum două milenii considerau teiul ca fiind un arbore al păcii și dreptății. În fiecare an, vara, era adorat ca arbore sacru și sărbătorit cu dansuri și muzică. Judecata tribală se făcea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele să dea verdictul corect.

– Prezicătorii sciți împărțeau o frunză de tei în trei bucăți egale, pe care le înfășurau în jurul degetelor de la mâna stângă, pentru a obține inspirația și a căpăta puterea de a ghici viitorul.

– În folclorul polonez există și acum credința că teiul plantat în fața casei apără familia de spiritele rele, aduce noroc și pace și ajută oamenii să nu cedeze diferitelor ispite.

– Conform credinței populare franceze, o căsătorie nu se mai destrăma dacă mirii treceau la nuntă pe sub doi tei cu coroanele împreunate.

– În Estonia și în Lituania există obiceiul ca femeile tinere să aducă ofrande de hrană la un tei înflorit, cerând fertilitate și liniște în familie.

– La români, ramurile de tei înflorit sunt aduse acasă de Rusalii, după ce au fost sfințite de preot la biserică, fiind ținute la ușă ori lângă icoane. Se păstrează toată vara, având darul de a alunga grindina și furtunile distrugătoare, menținând seninul în casă. În satele din Bucovina se împodobesc mormintele cu ramuri de tei înflorite, pentru a le aduce morților pacea și împăcarea. Se crede că strămoșii îmbunați cu flori de tei veghează asupra celor vii și-i feresc de necazuri.

Încă din Evul Mediu, cărbunele din lemn de tei era folosit în satele românești ca leac sigur contra ulcerului stomacal, flatulenței și constipației. Se luau 2 lingurițe de cărbune pisat, în apă.

– În multe situri arheologice din Elveția s-au descoperit veșminte imprimate cu extract de tei. Obiceiul a fost păstrat și de popoarele slave, până în timpurile moderne.

– În creștinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfânt și exista obligația ca statuetele Fecioarei Maria și catapetesmele să fie cioplite din lemn de tei (Lignum sacrum).

– În astrologie, teiul este asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodiziac.

– În antichitate, vindecătorii transferau bolile asupra teiului. Mulți părinți plantau un tei când li se năștea un copil, convinși fiind că astfel va fi ocrotit de boli. În caz că totuși se îmbolnăveau, erau întinși la umbra unui tei înflorit.

– În coroana teiului, nu cad niciodată săgeţile trăsnetelor, explicaţia fiind magnetismul diferit al teiului, faţă de cel al altor arbori. Este ştiut că ţăranii, prinşi pe câmp de ploile repezi de vară, aleargă să se adăpostească sub un tei singuratic, evitând alţi arbori care ar atrage fulgerele. În plus, umbra teiului nu provoacă răceli sau boli pulmonare, aşa cum se poate întâmpla cu persoanele care dorm la umbra nucului.

Mierea de tei are o puternică aromă de flori de tei, cu reflexe luminoase, galbene-portocalii. Cristalizează uşor, mai ales dacă este ţinută la rece. Mierea de tei produsă în România este exportată în toată Europa de Vest, fiind foarte căutată datorită calităţilor deosebite pe care le are. În primul rând, această miere are proprietăţi antimicrobiale şi antiinflamatorii. Este folosită în tratarea crampelor şi a bolilor renale şi foarte frecvent împotriva guturaiului, răcelii, tusei şi iritaţiilor gâtului, pentru că are o puternică acțiune antibacteriană la nivelul căilor respiratorii, dizolvând mucusul şi curăţând gâtul. Fiind un calmant al sistemului nervos, este recomandată împotriva insomniei, oboselii sau stresului. În prezent, România deţine cea mai mare suprafaţă de pădure de tei din toată Europa.

Sursa@Flori si Gradina

Cu iubire, Marcela Glavan 

Postul Intermitent Scurt

Adăugați o legendă

PUBLICAT PE03/10/2019

Postul Intermitent Scurt

Castigatorul Premiului Nobel pentru medicina din anul 2016 a aratat in studiul sau rolul cheie pe care il joaca abilitatea corpului de a se detoxifia, repara si regenera prin metoda postului. Ca urmare a popularizarii rezultatelor cercetarilor sale postul a revenit in atentia publicului larg.

In acest context studiile facute pe cei care au tinut post intermitent arata ca efectele pozitive s-au inregistrat in special in cazul persoanelor care sufereau de diabet, alergii si boli cardiovasculare. De asemenea s-a observat ca postul scade nivelul inflamatoriu al organismului, optimizeaza functiile biologice ale acestuia si incetineste procesul de imbatranire. Poate ajuta in vindecarea unor boli in special in bolile reumatice, artrita si in prevenirea dementei.

Se considera ca postul intermitent este propriu omului din vremuri primordiale cand mancarea nu era disponibila pe intreaga perioada a zilei. Corpul are nevoie de o pauza a sistemului digestiv pentru a se putea concentara pe actiunea de regenerare si reparare. Alimentarea prea frecventa are un impact negativ asupra sanatatii chiar daca cantitatile ingerate nu sunt atat de mari incat sa duca la ingrasare.

Intr-o postare anterioara am scris despre postul intermitent clasic. Acesta este postul in care nu se consuma nimic in afara de apa timp de 24 de ore dupa care se revine la stadiul de alimentare obisnuit urmand ca peste o anumita perioada aleasa (o zi, doua zile, o saptamana, o luna, etc.) sa se reia acest post de 24 de ore. Postul intermitent este mai accesibil majoritatii oamenilor decat postul de durata si recomandat ca mijloc de detoxifiere si reparare a organismului.

Cum de cele mai multe ori postul intermitent incepea seara, dupa cina, terminarea lui si revenirea la alimentare se producea evident in urmatoarea seara. Ca sa preintampine un eventual discomfort venit din aceasta situatie de revenire tarzie si de multe ori abuziva la alimentatie in perioada serii, multi postitori se simteau “nevoiti” sa continue postul pana a doua zi dimineata, prelungindu-l astfel la 36 de ore sau mai mult adica aproape pana la intrarea in faza de ketoza ceea ce era inutil in cazul in care nu se dorea un post mai indelungat.

Pentru a veni in sprijinul celor care doresc sa incerce postul intermitent s-a introdus varianta micsorarii perioadei clasice de 24 de ore care parea sa puna o bariera psihologica descurajanta in fata multor doritori. Astfel a aparut:

Postul Intermitent Scurt 

Aceasta este denumirea folosita atunci cand se face referire la un post mai scurt de 24 de ore. Postul intermitent scurt inseamna abtinerea de la mancare pentru anumite perioade de timp predeterminate care pot varia intre 12 si 14 ore, diferenta de ore pana la 24 reprezentand perioada de alimentare.
Dupa cum se cunoaste deja, dupa 12-14 ore de la incetarea alimentarii corpul uman incepe procesul de autofagie. Asadar orice plan alimentar in care se face o pauza alimentara de aceasta marime poate fi considerat un post intermitent scurt.

Avantaje:

– Corpul se detoxifica si arde din depozitele de grasimi, neputandu-se baza pe un aport constant de hrana;
– Foamea este mai putin agresiva in cazul postului intermitent scurt decat in alte tipuri de posturi;
– Are un impact pozitiv asupra zaharului din sange;
– In postul intermitent scurt persoana isi poate mentine un stil de viata activ si foarte activ;
– Chiar daca inceputul este mai dificil, ca in orice post, in putine zile veti observa ca va simtiti foarte bine si aveti un tonus minunat, de multe ori mai bun decat cel dinaintea postului intermitent scurt;
– Cum pentru majoritatea este dificil sa isi schimbe obiceiurile alimentare in perioadele de alimentare se poate consuma practic orice dar atentie nu si oricat si nu fara pauzele necesare unui sistem digestiv sanatos.
– Postul intermittent scurt nu este o dieta dar poate devein un mod de viata;
– Pentru multi dintre noi provocarile mai mici sunt mai accesibile, cu atat mai mult daca ne propunem sa le facem fata o perioada mai indelungata de timp;
– Partea foarte apreciata a postului intermitent scurt este flexibilitatea extrema a acestuia. In functie de programul de lucru si de somn oricine poate sa isi aleaga 14, 13 sau 12 ore in care sa nu consume absolut nimic in afara de apa;
– O parte din orele de post sunt cu usurinta acoperite de perioada somnului si ca urmare orele in care nu se mananca sunt de fapt putine si usor de trecut.
Dezavantaje:
– Cum in afara postului intermitent scurt nu exista restrictii alimentare este datoria fiecaruia sa isi pastreze un mod de alimentare echilibrat cantitativ si calitativ pentru ca inbunatatirea sanatatii si/sau scaderea in greutate sa poata fi posibile.
– Pericolul mancatului dezordonat si al cugulitului cvasi-continuu in perioada de alimentare.
– Perioada zilnica in care corpul are ragaz pentru detoxifiere este relativ scurta si pentru rezultate palpabile sunt necesare mult mai multe zile decat in posturile continue.

Iata mai jos un exemplu de post intermitent scurt:

Postul 14 h cu 10 h:

–  de la 19 seara la 9 dimineata, 14 h post, perioada in care se consuma numai apa;
–  de la 09 dimineata la 19 seara, 10 h in care se pot consuma alimente. O recomandare generala pentru perioada de hranire este sa se pastreze pauze intre mese de minim 4 ore, evitandu-se mancatul dezordonat si cuguluitul!

Asadar avand in vedere ideea de baza a postului alimentar scurt si anume durata minima de postire de 12-14 ore puteti sa va faceti oricand propriul plan de post intermitent scurt. Succes!

sursa@https://cirys.wordpress.com/page/1/

Cu iubire Marcela Glavan

Roscovul. Ce beneficii are pudra de roscove si de ce este mai sanatoasa decat pudra de cacao

Roscovul este un arbore cu putere mare de adaptare, originar din Orientul Mijlociu. Are un trunchi gros, ce poate ajunge la inaltimi de 15-20 m. Fructele acestui arbore arata ca niste pastai verzi, de aproximativ 20 cm, iar in ele se gasesc seminte maronii, de forma oval-alungita, care se mai numesc si carob.

Roscovul este o planta vesnic verde si poate produce pastai pentru aproximativ 100 de ani. In medicina, roscovul a fost utilizat datorita influentei sale pozitive asupra zaharului din sange.

Pastaile pot fi folosite fie proaspete, fie uscate, din care se face o pudra folosita ca o alternativa mai sanatoasa la cacao.

Pudra de roscove este un foarte bun antioxidant. Aceasta contine 80% proteine, fibre, polifenoli, vitamine (A, B, B2, B3 si D) si minerale (magneziu, calciu (de doua ori mai mult decat cacaoa), fier, fosfor, potasiu si mangan). Toate aceste proprietati, face ca pudra de roscove sa ajute la reglarea zaharului din sange, diaree, enterita la copii, slabiciune de stomac, arsuri la stomac, constipatie, infectii gastro-intestinale, diabet, obezitate, infectii, boli ale aparatului respirator (tuse, astm) si tulburari sexuale.

Iata, mai jos, ce beneficii are pudra de roscove si de ce este considerata mai sanatoasa decat pudra de cacao:

-Spre deosebire de cacao, pudra de roscove nu contine cofeina (stimuleaza sistemul nervos central) sau teobromina (stimuleaza sistemul cardiovascular si pulmonar), deci sunt foarte bune pentru persoanele care au hipertensiune arteriala, pudra de roscove fiind un inlocuitor de succes al cafelei.

-Comparata cu pudra de cacao, pudra de roscove are un continut mai scazut in grasimi, dar mai ridicat in carbohidrati si zaharuri. Fiind mai dulce decat pudra de cacao, cea de roscove poate fi utilizata cu succes in prepararea unei prajituri sau a unei ciocolate sanatoase.

-Pudra de roscove contine de doua ori mai mult calciu in comparatie cu pudra de cacao, prevenind aparitia unor afectiuni sau boli.

-Datorita efectului antioxidant, pudra de carob reduce aparitia bolilor de inima si creste sistemul imunitar al organismului. Totodata, fiind bogata in fibre insolubile, pudra de roscove reduce in mod natural nivelul colesterolului rau.

-Taninii din roscove ajuta digestia, previn mentinerea bacteriilor rele in intestine si amelioreaza tulburarile digestive. Intr-o lingura de pudra de roscove sunt 7,1 g carbohidrati, 3,2 g de fibre alimentare, ceea ce reprezinta 13 % din valoarea zilnica de fibre.

-Pudra de roscove sa ajuta la reglarea zaharului din sange, fiind indicata in caz de prediabet si diabet. Pentru incetinirea eliberarii zaharului in sange si inlaturarea poftei de dulciuri, se recomanda prepararea unui ceai care se prepara din 2 linguri de praf de carob, 200 ml de apa, 100 ml lapte de ovaz si putin praf de vanilie. Se incalzeste laptele si apa impreuna, se adauga vanilia si pudra de carob, dupa care se mixeaza. Se consuma de 3 ori pe zi, intre mese.

-Pudra de roscove este bogata in grasimi, fiind un bun adjuvant in cazul alimentelor dietetice cu consum redus de calorii. Totodata, poate fi utilizata pentru a trata sau preveni diareea si boala celiaca.
*Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati si sfatul unui medic specialist.
Sursa@sfatulnaturist

Cu iubire, Marcela Glavan

Tratamentul naturist al CISTITEI .REZULTATE GARANTATE

Tratamentul naturist al CISTITEI .REZULTATE GARANTATE

,,Remediu din plante.
-Ceai Nr-1
Sunatoare
Melisa sau roinita
Coada soarecelui

Modul de preparare!
Amestecam cite 10 linguri mari de fiecare planta intr-un sac de stofa .
Intr-un borcan de sticla punem cite 8-10 lingurite mici de amestec din sac si 2 l de apa 98C .
Facem cite 2 l de ceai o data la 2 zile .

- Ceai Nr -2
Coada calului
Papadie Nalba Mare
Melisa
Dragaica sau sanzaiene
Musetel
Amestecam cite 10 linguri mari de fiecare planta intr-un sac de stofa .
Intr-un borcan de sticla punem cite 8-10 lingurite mici de amestec din sac si 2 l de apa 98C . Continutul il il facem pentru a doua zile , pentru urmatoarea zi pastram la frigider.Folosim cite o cana de 200 ml de 3-4 pe zi cu 30 min inainte de masa sau 2 ore dupa.

Propolis brut
O bucăţică de propolis de mărimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cât putem de mult, aşa încât principiile sale active să îşi facă efectul local. Este un tratament recomandat în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi în amigdalite. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că propolisul nu are o acţiune amplă, asupra întregului organism, ci doar locală. Un alt inconvenient este că propolisul aderă foarte puternic pe dantură, necesitând apoi o spălare îndelungată şi repetată.

In primul rand, ce trebuie sa stii este ca cistita afecteaza cel mai adesea femeile, si asta din motive anatomice: spre deosebire de acestea, barbatii au uretra mai lunga, fapt ce le permite o protectie mult mai eficienta. Nu-i nimic insa, pentru ca avem si noi metode cat se poate de simple si la indemana!

1. Nu incerca sa adormi simptomele cu fel si fel de leacuri, pentru ca in cateva zile ea va reveni... in forta! Si ai mare grija sa respecti cu exactitate dozele si durata tratamentelor chiar daca nu mai simti nici o durere. Sa duci tratamentul pana la capat este esential!

2. Bea multa apa: cel putin 1,5 litri pe zi. Astfel vei dilua cantitatea de germeni din urina si vei preveni riscul unei noi infectii. Sfatul este valabil mai ales vara, cand riscul de a face cistita creste: transpiratia fiind mai puternica, ai tendinta de a urina mai putin.

3. Mananca citrice si bea sucuri de coacaze intrucat au proprietati antiinflamatoare si dezinfectante, dar mai ales au puterea de a modifica pH-ul urinei datorita aciditatii lor. Astfel, bacteriile vor fi eliminate mult mai repede.

4. Ai grija de ingiena ta intima! Igiena deficitara sau o igiena prea agresiva contribuie la multiplicarea bacteriilor. Spala-te de maximum doua ori pe zi, folosind un produs ce respecta pH-ul zonei (5-7), evita spalaturile vaginale si uita de buretele de baie, care este un adevarat cuib de microbi.

5. Nu te retine de la urinat. Incearca sa mergi la toaleta de fiecare data cand simti nevoia si nu te retine prea mult timp. Totodata, evita sa te opresti in timp ce urinezi intrucat acest lucru favorizeaza aparitia cistitei.

6. Urineaza dupa fiecare raport sexual. In timpul penetrarii, la orificiul uretrei pot fi depozitate bacterii care pot duce la infectie urinara. Urinand imediat dupa, vei impiedica bacteriile sa ajunga in vezica.

7. Mergi pentru o consultatie la medic. Mai ales in perioadele de risc din viata unei femei cum este perioada sarcinii. Cand o femeie este insarcinata, sistemul sau imunitar se axeaza in principal pe protejarea fatului. Asa ca nu te neglija, nu lua medicamente dupa ureche ci mergi la medic.

8. Protejeaza-te cum trebuie in timpul mentruatiei. Unele femei sufera de infectie urinara doar in aceasta perioada. Cistita poate interveni in acest caz din cauza purtarii prelungite a tamponului sau a absorbantului. Cauta sa le schimbi la timp!

9. Evita sa porti haine prea stramte sau lenjerie intima sintetica. Ele favorizeaza transpiratia si raspandirea microbilor prin crearea unui mediu cald si umed. De asemenea, spala-ti costumul de baie dupa fiecare utilizare si in nici un caz nu-l lasa sa se usuce pe tine!

10. Mergi impreuna cu partenerul tau sa va faceti un test de urina. Infectia poate fi sustinuta prin existenta unei afectiuni genitale a partenerului.,,
Cu iubire, Marcela Glavan