VINDECAREA PRIN IUBIRE

MOTTO: „Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricarei vindecari.”

 Omul are o nevoie innascuta de a iubi si a fi iubit. Aceasta este una din principalele nevoi ale oricarei fiinte umane. Daca nu se simte iubit, omul incepe sa moara putin cate putin. Daca simte ca viata sa nu conteaza pentru nimeni, ea isi pierde semnificatia chiar pentru el insusi. De aceea Iubirea este cea mai mare terapie posibila. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru ca ii lipseste Iubirea. Intr-o lume plina de iubire, nici o terapie nu ar mai fi necesara.

    La ora actuala, psihologii au înţeles ca daca nu este îmbraţişat şi sarutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal – atat fizic, cat si psihic. Lui îi lipseşte un anumit tip de hrana. Sufletul lui are nevoie de hrana, la fel ca şi trupul. Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic, Iubirea reprezinta respiraţia interioara a sufletului. Acesta traieşte numai cu iubire.

    Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. Degeaba a fost hrãnit fizic, daca nu este hranit şi afectiv. Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. Astfel, fiinta respectiva se izoleazã, devine rupta de societate si poate ajunge un proscris (hot, alcoolic, infractor, criminal, etc).

    Urmatorul documentar este prezentat de un biolog celebru - Bruce Lipton - care abordeaza problema cresterii copiilor si demonstreaza stiintific implicatiile Iubirii in dezvoltarea fizica si psihica a copiilor: „Natură, educatie si puterea iubirii”. Chiar daca are o introducere destul de lunga (aproximativ 50-60 minute), aceasta este esentiala pentru a intelege restul explicatiilor.

“Iubiti orice (este bun si frumos), dar iubiti !”, spunea un mare actor roman, subliniind astfel cat de importanta este Iubirea. Dar ce sa faca cineva care nu poate sau nu stie ce este Iubirea. Pentru o fiinta care nu a avut parte de iubire este foarte greu sa-si deschida inima. Sufletul ei nu a fost hranit si este oarecum mort.

    Vestea buna este ca Iubirea este o stare a fiintei. Ea se poate simti incepand cu lucrurile cele mai marunte care iti aduc bucurie: o floare, un copac, un animal de casa, etc. Ca sa incepi sa iubesti nu este neaparat nevoie sa fie o alta fiinta langa tine. Daca tii la o planta pe care o ai in casa, atunci vei avea grija de ea si ii vei vorbi. La fel daca ai o pisica sau un catel. Daca esti intr-o livada sau intr-o padure, ia un copac in brate si strange-l din tot sufletul ca si cu ar fi cel mai pretios lucru pentru tine. De asemenea, un zambet sau o imbratisare poate trezi multe sentimente pozitive. Astfel, incet-incet vei cunoaste aceasta stare din ce in ce mai bine. Trebuie doar sa ai grija sa o hranesti mereu si sa nu uiti in nici o zi sa trezesti iubirea din tine.

    Deasemenea, poti vedea filme de dragoste, sa canti melodii de dragoste, sa privesti poze cu indragostiti si, nu in ultimul rand, sa citesti despre Iubire, ca sa cunosti macar mental ce inseamna cu adevarat Iubirea.

Actionand astfel, cu siguranta o vei descoperi.

Inima este afectata de emotii

    Atitudinea si emotiile influenteaza starea de sanatate. Stresul si furia creeaza cele mai puternice dezechilibre in corp. Daca ne stresam mult simtim anxietate, frustrare, suparare. Atunci tiparul pulsatiilor inimii devine haotic, dizarmonios si astfel scade eficienta inimii. Deasemenea, atunci cand traiesti o stare intensa de suparare sau furie, corpul produce hormonii stresului, cum ar fi cortizolul care creste glicemia din sange si adrenalina care creste presiunea sanguina, accelereaza pulsatiile inimii si contracta arterele coronare.

    Cercetarile Institutului HeartMath arata ca Iubirea stimuleaza in principal sistemul endocrin si sprijina sistemul imunitar. Atunci cand inima are un ritm armonios, poate trimite semnale calmante si vindecatoare puternice catre intregul corp, pentru ca inima functioneaza ca un mic creier. Cand produci o schimbare in inima, produci o schimbare in intregul corp.

Traieste cu Iubire!

    Aplica acest exercitiu simplu, care dureaza doar 5 minute, ori de cate ori te confrunti cu tensiuni sau stresuri emotionale (suparare, frustrare, nervi, furie), pentru a-ti regasi calmul si linistea interioara.

1. Cand ti-ai dat seama ca treci printr-un astfel de moment neplacut, aseaza-te comod si inchide ochii ! Respira profund de cateva ori. Relaxeaza-te !

2. Concentreaza-ti intreaga atentie in zona centrala din mijlocul pieptului.

3. Adu-ti aminte, cat mai bine, un moment din viata ta cand ai avut o emotie pozitiva puternica (bucurie imensa, iubire coplesitoare, recunostinta profunda, etc) si urmareste sa retraiesti acel moment cat mai intens.

4. Acum respira “cu inima” aceasta energie pozitiva. In timpul respiratiei “prin” inima ne imaginam ca fiecare miscare a pieptului aduce cu sine liniste si usurare, umplandu-ne mintea cu echilibru si iubire de sine, primite direct din inima noastra.

5. Cand simtim ca senzatia de stres s-a redus, ne luam un angajament sincer si ferm de a ancora si mentine aceasta stare de alinare, in timp ce ne intoarcem la treburile zilnice.

    Ajutandu-ne de Tehnicile de Eliberare Emotionala, programam acest angajament si transmitem mesajul catre sistemul nostru energetic, stimuland punctul Gamut prin batai usoare (de exemplu, cu degetele mainii dominante stimulam punctul Gamut de pe mana nedominanta, care se afla pe piept)

    Emotiile noastre, fie ele pozitive sau negative, nu ne afecteaza doar pe noi, ci si pe cei din jurul nostru. Un grup de cercetatori a dus aceasta idee mult mai departe si urmaresc sa o aplice pentru a transforma in bine si pentru a vindeca aceasta planeta pe care locuim impreuna. Secretul este tot centrarea in inima.

    Trairea generala a unei emotii influenteaza campurile magnetice a intregii planete, dar si subconstientul colectiv. Acest fapt este bine cunoscut de francmasoni, dar este utilizat in scopuri malefice. Ei programeaza premierele filmelor cinematografice la aceeeasi ora in mai multe tari ale lumii, amplificand astfel efectul negativ generat de acel film. Bineinteles, filmul respectiv nu este unul de dragoste, ci este un film in care frica, teroarea sau chiar groaza sunt emotii prodominante.

    La polul opus, este demersul grupului Coerenta Globala care este o initiativa bazata pe stiinta, ce doreste sa uneasca milioane de oameni in inima – simultan, traind intentionat compasiune si iubire, in acelasi timp, pentru a schimba constiinta colectiva de la starea de instabilitate si disonanta la o stare de echilibru, cooperare si pace globala de durata.

Cu iubire Marcela Glavan 

-Dieta cu sare amara.Curata ficatul, colonul si ajuta in eliminarea calculilor biliari. Noua Terapia Magica, de detoxifiere a organismului.

 -Dieta cu sare amara.  Metoda Noua care  Curata ficatul, colonul si ajuta in eliminarea calculilor biliari. 

Noua Terapia Magica, de detoxifiere a organismului.

Aceasta cura dureaza o singura zi si este indicat sa o faceti intr-o zi libera din timpul saptamanii sau zi in care v-ati luat concediu (ideal intre joi si sambata). Aveti nevoie de o zi in care sa nu aveti alte planuri, pentru ca veti petrece mult timp la toaleta, iar unele persoane mai sensibile se pot confrunta cu stari de greata si chiar dureri de cap din pricina detoxifierii.

IMPORTANT:

• Hidratati-va foarte bine cu o zi inainte de a incepe cura. NU consumati alcool sau cafea.
• Asigurati-va ca aveti deja programata in ziua urmatoare curei o ecografie abdominala, unde veti preciza medicului posibilitatea de a fi eliminat pietrele de la fiere. Este importanta aceasta ecografie si obligatorie, pentru ca exista situatii in care piatra poate ramana blocata pe canalul de eliminare, canal comun cu calea exocrina a pancreasului, putand provoca pancreatita acuta. 
• Persoanele cu colita sau boli colonice cronice sau care prezinta diaree sau voma vor evita aceasta cura.

Pentru realizarea acestei cure cu sare amara aveti nevoie de:

• 750 ml apa calda;
• 60-90g sare amara;
• 175 ml ulei de masline presat la rece (NU folositi orice ulei pentru ca vi se va face rau, trebuie sa fie obligatoriu PRESAT LA RECE);
• 3 lamai sau 2 grapefruit roz.

Dimineata la trezire, se ia micul dejun in mod obisnuit, apoi nu mai consumati nimic pana la ora 15. 

Pentru ca este zi libera, de odihna, va puteti trezi la ce ora doriti, cu conditia sa nu luati micul dejun mai tarziu de 11.

La ora 15 se amesteca 750 ml de apa calda cu 60-90g (in functie de greutate)  de sare amara, se imparte cantitatea in 3 cani a cate 250 ml si se bea prima cana. 

La ora 17 serviti a doua cana.

La ora 19 se va bea uleiul amestecat cu zeama de la cele 3 lamai, cu inghitituri mari si rare, lasati 10 secunde intre inghitituri. Pastrati langa o felie de lamaie din care mai muscati sa va taie greata. Puteti lua o lamaie in plus pentru a va taia greata, lamaie din care veti musca si nu o veti stoarce in ulei. Stati o ora culcati pe partea dreapta.

La ora 21 se bea ultima cana cu sare amara si peste doua ore se va manca o cana de gris fiert in lapte de capra sau soia.

Cu aceasta reteta se curata ficatul, se elimina in scaun pietrele biliare (unele persoane relateaza ca le-au observat), acestea avand aspectul unor mici granule galbui, verzui sau chiar cenusii. Colonul se curata si este posibil sa mergeti des la baie si sa stati mult. Crampele abdominale sunt firesti.

Sare amara gasesti in magazine naturiste si Plafar.

Nu incepeti detoxifierea fara un consultant specializat in  terapii naturiste.

Ne gasiti pe facebook pe adresa:https://www.facebook.com/groups/1460014097563726/

LEACURI SI TERAPII PENTRU TRUP SI SUFLET - TERAPIA MAGICA A IUBIRII

Cu iubire Marcela Glavan 

BAUTURA CARE CURATA COLONUL SI DETOXIFICA ORGANISMUL

Detoxifierea colonului reprezinta astazi un subiect de interes, avand in vedere numarul tot mai mare de persoane care sufera de balonare, constipatie, hemoroizi sau sindromul colonului iritabil.

Detoxifierea colonului reprezinta astazi un subiect de interes, avand in vedere numarul tot mai mare de persoane care sufera de balonare, constipatie, hemoroizi sau sindromul colonului iritabil.

7 Suplimente NATURISTE care CURATA COLONUL

Constipatia reprezinta de asemenea o problema cand vorbim de sanatate. Stagnarea materiilor fecale in intestinul gros atrage dupa sine o crestere a bacteriilor ce colonizeaza intestinele, dar si trecerea acestora in sange, determinand ulterior infectii urinare recurente, infectii in sfera ginecologica, dar si scaderi ale imunitatii.

Detoxifierea colonului devine astfel necesara atat pentru mentinerea bunei functionari a tubului digestiv, cat si pentru mentinerea sanatatii intregului organism.

Bautura pentru detoxifierea colonului

Bautura pe care v-o propunem prezinta mai multe beneficii pentru sanatate, dintre cele mai importante enumeram:

• Detoxifica si curata intens colonul;
• Previne si trateaza constipatia;
• Ajuta in eliminarea fecaloamelor;
• Amelioreaza simptomele hemoroizilor si previne aparitia acestora;
• Creste imunitatea generala a organismului;
• Trateaza anemia;
• Detoxifica ficatul;
• Reface depozitele energetice ale organismului, crescand rezistenta in fata stresului;
• Imbunatateste memoria;
• Reduce colesterolul rau;
• Echilibreaza nivelul zaharului in sange;

Detoxifierea colonului: ingredientele bauturii-tratament

Pentru a beneficia de efecte detoxifiante asupra colonului, bautura pe care o preparati trebuie sa fie bogata in fibre si vitamine.

De aceea aceasta bautura va fi preparata la blender si nu la robotul de preparat suc, acel robot care separa pulpa vegetala.

Ingredinete:

• O jumatate de mar;
• O jumatate de morcov;
• Un sfert de sfecla rosie;
• O legatura de patrunjel;
• O lingurita de seminte de in macinate in rasnita;
• O lingurita de seminte de dovleac;
• O lingurita de seminte de canepa decorticate macinate in rasnita;
• O lingura de miere;
• Un pahar cu apa;
• Zeama de lamaie dupa gust.

Acest suc va fi consumat in fiecare seara si va inlocui cina. Dupa ingestia acestui suc nu mai aveti voie sa mancati sau sa beti altceva decat apa plata.

In timpul somnului, ingredientele acestei bauturi vor actiona astfel incat sa curete colonul si sa stimuleze buna functionare a bacteriilor “bune” din intestinul gros.

Cura cu sucul de detoxifiere colonica

Se va consuma in fiecare seara aceasta bautura, cu cel putin o ora inainte de culcare, reprezentand cina. Cura cu aceasta bautura se va tine intre o luna de zile si doua luni, apoi se va face o pauza de 3 luni.

Consumul acestei bauturi nu afecteaza sanatatea celor bolnavi de inima, ficat, rinichi sau alte boli cronice. Atentie insa pentru cei care au un regim foarte strict recomandat de medic, cum ar fi in insuficienta renala sau postoperator. De asemenea daca suferiti de gastrita, ulcer sau aveti alergie la unele soiuri de mere, cereti sfatul medicului. Marul poate fi inlocuit cu orice alt fruct verde (avocado, mango, kiwi etc.).

Cu iubire Marcela Glavan 

Botezul Domnului - temelia Botezului creștin

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la sărbătoarea Botezului Domnului:

'În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.' (Matei 3, 13-17)

Sărbătoarea Botezului Domnului, numită și Epifania sau Teofania, este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății. Ea are o semnificație deosebită pentru viața creștină, deoarece nimeni nu poate deveni creștin fără Botez.

Taina Sfântului Botez este poarta de intrare în Biserică și în Împărăția cerurilor. Știm aceasta din convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu unul din învățații Legii vechi, și anume cu Nicodim, care era un om înțelept și duhovnicesc. Iisus îi spune acestuia că 'de nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu' (Ioan 3, 3). La întrebarea lui Nicodim: cum va putea un om în vârstă să se nască din nou?, Mântuitorul îi răspunde: 'De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția cerurilor' (In. 3, 5).



@Biserica Ortodoxa Romana 

Așadar, Taina Sfântului Botez este taina nașterii din nou, taina nașterii duhovnicești a persoanei. Prin nașterea biologică sau trupească, omul se naște pentru viața aceasta pământească și merge spre moarte din cauza păcatului strămoșesc care s-a transmis tuturor oamenilor ca predispoziție sau înclinație spre păcat. Deci, cine se naște fizic întru Adam, ca om, se naște pentru a muri fizic, însă cine se naște spiritual întru Hristos prin Botezul cu apă și Duh Sfânt, se naște pentru a trăi veșnic, potrivit cuvintelor Mântuitorului: 'Cel ce crede în Mine, chiar de va muri, va fi viu' (Ioan 11, 25).  De aceea Sfântul Apostol Pavel ne spune: 'Precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia' (I Corinteni 15, 22).

Deci, în Taina Sfântului Botez se pregătește începutul învierii oamenilor, mai întâi învierea sufletului din păcat, prin credință, viață curată și fapte bune, iar apoi, la Învierea cea de obște, și învierea trupului din stricăciune, pentru a trăi veșnic în iubirea Preasfintei Treimi. Așadar, legătura tainică între Botezul din Biserică și începutul intrării omului în Împărăția cerurilor este conținutul cel mai profund al Tainei Sfântului Botez. Nimeni nu poate intra în Împărăția cerurilor dacă nu se naște din apă și din Duh în Biserică.

Apa este folosită la Botez pentru a arăta că după cum ea este element esențial pentru viața trupului, tot așa este Duhul Sfânt necesar pentru viața spirituală a ființei umane, atât pentru suflet, cât și pentru trup, întrucât Duhul Sfânt îi dăruiește omului harul înfierii, îl curățește de toată întinăciunea, îl conduce la înviere și îi dăruiește viața veșnică în lumina Sfintei Treimi.

Botezul Mântuitorului Iisus Hristos este pregătire pentru Botezul creștin

Hristos nu avea nevoie să fie botezat de către Ioan, pentru că era fără de păcat, dar întrucât a luat asupra Sa condiția umană, adică a intrat în lumea marcată de păcat și moarte, El Se botează pentru mântuirea oamenilor, pentru a arăta fiecărui om că are nevoie de curățire și de schimbare. Această schimbare sau înnoire înseamnă că omul cel vechi al păcatului neascultării trebuie să moară, ca să se nască omul cel nou care trăiește veșnic în comuniune de ascultare și iubire cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Sărbătoarea Botezului Domnului, a Epifaniei sau a Teofaniei, este și sărbătoarea arătării Preasfintei Treimi, pentru că la Botezul Domnului S-a arătat, deodată, lucrarea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Această minune dumnezeiască s-a făcut când Mântuitorul Iisus Hristos a ieșit în public și S-a botezat în apele Iordanului, la vârsta de 30 de ani. Atunci, deodată cu Persoana lui Dumnezeu Fiul devenit Om din iubire pentru oameni, Se arată și Celelalte două Persoane ale Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt în chip de porumbel coboară peste Fiul lui Dumnezeu devenit Om, îndată după ce a ieșit din apele Iordanului, iar glasul Tatălui ceresc se aude zicând: 'Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit'(Matei 3, 17). Din acest motiv, troparul Botezului Domnului pune accentul tocmai pe arătarea Preasfintei Treimi: 'În Iordan, botezându-Te Tu, Doamne, închinarea (adorarea) Treimii s-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea (tăria) cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție'.

De la Botezul Domnului am învățat, în mod deosebit, că Fiul lui Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos, este Unul din Sfânta Treime. Taina aceasta a cunoscut-o mai întâi Maica Domnului, când îngerul i-a spus cum va naște un Prunc, deși ea nu a cunoscut bărbat, și anume: 'Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema' (Luca 1, 35). Vedem așadar că întreaga Sfântă Treime a lucrat întruparea sau înomenirea Fiului, deși numai Fiul S-a făcut Om.

Însă, la Botezul Domnului Iisus Hristos în Iordan, ceea ce știa numai Maica Domnului s-a arătat public, când Fiul Care S-a făcut Om este însoțit și confirmat de glasul Tatălui din ceruri: 'Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit'(Matei 3, 17), și de către Duhul Sfânt Care coboară peste El sub formă de porumbel. Deci, am putea spune că sărbătoarea Botezul Domnului, Epifania sau Teofania, este și serbare a arătării Preasfintei Treimi întrucât la Botezul Domnului în Iordan S-a arătat întreaga Sfântă Treime. În lumina Botezului Domnului Hristos înțelegem de ce Botezul creștin se săvârșește în numele Sfintei Treimi, adică în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Mântuitorul Însuși, la sfârșitul Evangheliei după Matei, înainte de a Se înălța la ceruri, poruncește Apostolilor Săi să meargă și să învețe neamurile credința în Iisus Hristos și să le boteze în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh (cf. Matei 28, 19). După cum Sfânta Treime a fost prezentă la Botezul Mântuitorului Hristos, tot așa Sfântă Treime este prezentă și când se botează fiecare om pentru a deveni creștin. Deci, prin Botezul Său, Mântuitorul Iisus Hristos a pregătit botezul creștin. În acest sens, Biserica lui Hristos se constituie la Cincizecime prin Pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli și prin botezul mulțimilor de oameni în numele Sfintei Treimi (cf. Fapte 2, 41). Din acest motiv sărbătoarea Sfintei Treimieste acum îngemănată în calendar cu sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt sau a Cincizecimii (Luni după Duminica Rusaliilor), iar la rugăciunile începătoare, rugăciunea Preasfântă Treime urmează după rugăciunea Împărate ceresc.Deci, Duhul Sfânt împărtășește iubirea Preasfintei Treimi și face Biserica plină de Sfânta Treime.

Când Mântuitorul Iisus Hristos S-a botezat în Iordan de către Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan, Sfântul Ioan a simțit sfințenia Lui și I-a zis: 'Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?' (Matei 3, 14), pentru că el s-a născut pe cale naturală și purta în firea lui păcatul strămoșesc, însă Mântuitorul S-a născut fără de păcat, adică mai presus de fire, de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria.

Mântuitorul îi răspunde lui Ioan: 'Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea' (Matei 3, 15). Cu alte cuvinte, nu este o necesitate ca Iisus Hristos să Se boteze, fiindcă El este fără de păcat, dar întrucât, în mod liber, ia asupra Sa păcatul lumii, El împlinește dreptatea, adică voia lui Dumnezeu Tatăl ca Fiul Său să fie Mântuitorul lumii. El S-a făcut purtătorul condiției umane, al unei vieți care este amestecată cu moartea, pentru ca să dăruiască oamenilor muritori viața Lui cea fără de moarte veșnică.

Când Mântuitorul Se botează, cerurile se deschid și Duhul Sfânt coboară peste umanitatea lui. Aceasta înseamnă că și atunci când se botează un om, adult sau copil, în Biserică, cerurile se deschid și harul Duhului Sfânt introduce pe om în viața Sfintei Treimi. Preotul care săvârșește Botezul doar arată vizual lucrarea cea nevăzută a Sfintei Treimi, deoarece când se botează un om, adult sau copil, Hristos Domnul, Arhiereul veșnic, îl botează pe acesta prin lucrarea Duhului Sfânt și prin bunăvoința Tatălui. 

Ultimele cuvinte din Evanghelia de astăzi sunt cheia înțelesului Botezului, și anume: 'Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit' (Matei 3, 17). În Dumnezeu Fiul devenit Om, Dumnezeu Tatăl iubește întreaga umanitate.Prin urmare, când se botează un om, glasul Părintelui ceresc spune tainic: acesta este fiul Meu cel iubit, pentru că Dumnezeu Tatăl cuprinde în iubirea Sa veșnică pentru Fiul Său pe fiecare om botezat, devenit creștin, care poartă numele lui Hristos.

Când se botează un copil, primește binecuvântare nu numai copilul respectiv, ci și familia și Biserica întreagă, pentru că Botezul nu este numai un eveniment personal, ci și unul comunitar, eclesial. Cu fiecare nou botezat se arată o dată în plus iubirea veșnică a Preasfintei Treimi pentru oamenii care doresc bucuria și viața veșnică din Împărăția Preasfintei Treimi.

Din acest motiv, Botezul este un izvor de mare bucurie pentru familie, pentru parohie și pentru Biserica întreagă, sobornicească. 

Copiii care nu sunt botezați, sub pretextul că nu sunt suficient de maturi ca să înțeleagă Taina Botezului, sunt lipsiți de o binecuvântare unică, aceea a unirii lor personale cu Sfânta Treime în Sfânta Biserică, iar dacă se întâmplă să moară nebotezați, ei nu se pot bucura deplin de bucuria vieții veșnice, după cum spun Sfinții Părinți.

Biserica Ortodoxă consideră că trebuie sfințită nu numai viața matură a omului, ci și copilăria și tinerețea lui

Când se botează copilul, în aceeași zi el primește și Taina Mirungerii, rostindu-se formula: pecetea darului Sfântului Duh. Atunci copilul botezat primește o mulțime de daruri duhovnicești spre a fi cultivate, iar apoi el, mergând la biserică împreună cu mama, tata, bunica și cu alți copii, crește duhovnicește în iubirea de Dumnezeu și de Biserică.

Totodată, în aceeași zi în care copilul primește Botezul și Mirungerea, în mod obișnuit la vârsta de 6 săptămâni, el primește și Sfânta Taină a Euharistiei. Aceasta nu se amână pentru mai târziu sub pretextul că nu o înțelege copilul la vârsta de 6 săptămâni. De fapt, nici la o vârstă înaintată nu înțelegem cum pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele Domnului, dar înțelegem că în Taina Sfintei Euharistii sau a Sfintei Împărtășanii se află iubirea sfântă a lui Dumnezeu pentru noi, Care ne dăruiește viață veșnică.

Faptul că Biserica botează copiii, îi mirunge și îi împărtășește în aceeași zi arată că un copil este o persoană umană întreagă. După cum Dumnezeu Copilul, Care S-a născut în peștera din Betleem, era Persoană, tot așa fiecare copil botezat este o persoană pusă în legătură de iubire eternă cu Persoanele Sfintei Treimi. El nu este o parte dintr-un om, ci el este un om întreg, este o persoană și are o valoare unică și eternă. Copilul nu este la început un animal care devine apoi om, ci din momentul conceperii sale, copilul este om, iar prin Botez, el devine persoană binecuvântată, având un nume și un chip îndreptat spre numele și chipul Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt, deoarece după chipul Sfintei Treimi a fost creat omul când Dumnezeu a zis: 'Să facem om după chipul și asemănarea Noastră' (Facere 1, 26), folosind pluralul tainic al lui Dumnezeu Unul și Multiplu, adică Dumnezeul-Treime.

Vedem așadar cât de mare este demnitatea de a fi creștin. Când se botează un om, o ființă biologică rațională devine o ființă teologică, eclesială, purtătoare de Dumnezeu. Copilul botezat este introdus în iubirea Preasfintei Treimi. El primește numele unui sfânt, pentru a arăta că de fapt calea Botezului este calea sfințeniei vieții prin harul Preasfintei Treimi.

La Botez, adultul sau copilul, prin nașul său, face un legământ, și anume un legământ pentru toată viața, adică depune voturi baptismale, întrebări și răspunsuri (asemenea voturilor monahale).  Prima întrebare: Te lepezi de satana? și de toate lucrările lui? și de toți slujitorii lui? și de toată slujirea lui? și de toată trufia lui? Răspuns: Mă lepăd de satana. Și apoi la întrebarea: Te unești cu Hristos?, răspunsul este: Mă unesc cu Hristos! Iar la întrebarea: Și crezi Lui?, răspunsul este: Cred Lui, ca unui Împărat și Dumnezeu! Toate acestea le făgăduiește cel care se botează sau nașul pentru copil, ca început de viață nouă în Hristos prin harul Duhului Sfânt.

Așadar, toată viața celui botezat trebuie să fie o lucrare sfântă de lepădare de satana și de lucrările lui, adică de păcat, de toată răutatea, și o unire cu Hristos prin împlinirea poruncilor dumnezeiești. În măsura în care omul se leapădă de satana și de toate lucrările lui și se unește cu Hristos, în aceeași măsură el simte bucuria harului și iubirii lui Dumnezeu în viața sa. 

De aceea, creștinul adevărat este un om al iubirii jertfelnice și al bucuriei sfinte chiar și atunci când trece prin necazuri. Sfântul Apostol Pavel spune în acest sens: 'Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtoarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (...) Nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de iubirea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru'(Romani 8, 35, 38-39).

Sărbătoarea Botezului Domnului - bucurie mare pentru un popor creștin

În această zi a Botezului Domnului, noi, românii, ne aducem aminte cu bucurie că poporul nostru a fost botezat sau creștinat nu la comandă de sus în jos, ci a fost creștinat lent, profund și pașnic de-a lungul mai multor veacuri pe când se forma ca popor nou în istorie din daci și romani. Deci, nu avem o dată, un an al creștinării noastre ca popor. Există o legătură tainică de iubire între Hristos și fiecare popor creștin, dar mai ales între Hristos și popoarele care au suferit mult pentru a-și păstra de-a lungul încercărilor istoriei identitatea lor creștină. De aceea, cu bucurie și speranță ne gândim la faptul că pe stema țării noastre se află vulturul purtător de Cruce înălțându-se spre cer, pentru a ne arăta că avem o vocație creștină pentru eternitate, că purtăm taina Crucii ca taină a biruinței asupra suferinței prin speranță și asupra morții prin Înviere, de la începuturile noastre ca popor creștin și până la sfârșitul istoriei. Prin urmare, poporul român purtător de Cruce și de Înviere își arată demnitatea sa dacă nu își uită Botezul său, legătura lui cu Hristos Cel răstignit și înviat ca parte constitutivă a identității și existenței sale.

Am văzut înainte de Crăciun și la Crăciun mulțimea de copii frumoși care au cântat colinde, ca niște îngeri, lăudând pe Pruncul Iisus, pe Dumnezeu Care S-a făcut Copil, adică S-a făcut Om pentru noi oamenii, ca să ne descopere taina iubirii părintești a lui Dumnezeu și să ne dăruiască viața Lui cea veșnică. Dar toate aceste frumuseți: ale copiilor care colindă de Crăciun, ale mănăstirilor, ale bisericilor, ale troițelor, ale sărbătorilor sfinte și ale tradițiilor luminoase, tot ceea ce a  fost creat ca frumusețe în arta de inspirație creștină, în muzică, tot ceea ce este frumos și înălțător spiritual în poporul român dreptcredincios sunt roade ale Sfântului Botez, ca legătură a lui de iubire sfântă cu Hristos, cu întreaga Sfântă Treime și cu toți sfinții pe care îi cinstește Sfânta Biserică.

Sfințirea cea Mare a apei - reînnoire a bucuriei Botezului și sfințire a vieții și activității creștinului în lume

Trebuie să amintim că în ziua sărbătorii Botezului Domnului, la finalul Sfintei Liturghii, se săvârșește Sfințirea cea Mare a apei. Această apă pe care Duhul Sfânt o sfințește este apă de binecuvântare, apă de sfințire a sufletului și a trupului și a naturii înconjurătoare, dar și izvor de bucurie pentru oamenii care o primesc cu credință, evlavie și  dragoste.

Sfințirea cea Mare a apei sau Aghiasma Mare, care se săvârșește numai cu prilejul sărbătorii Botezului Domnului, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Ortodoxiei. Ea se săvârșește în afara bisericii pentru că Mântuitorul Iisus Hristos S-a botezat nu într-un spațiu închis, ci în râul Iordan. De obicei, această slujbă se săvârșește lângă un râu curat sau un izvor, iar dacă nu se poate acolo, aceasta se săvârșește în apropiere de biserică, unde sunt vase multe cu apă, pregătite cu multă grijă și cu multă evlavie pentru momentul acesta sfânt.

Sfințirea cea Mare a apei are mai multe părți, iar prin conținutul ei scoate în evidență mai întâi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, iubire arătată în Întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și în Botezul Său în Iordan. De aceea, rugăciunile și cântările acestei zile fac legătura între Nașterea Domnului și Botezul Domnului, dar și între Botezul Mântuitorului și mântuirea oamenilor, a celor care cu credință și bucurie au primit Botezul în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. La sărbătoarea Botezului Domnului se sfințește firea apelor, așa cum ne spune o cântare din această slujbă: 'astăzi se sfințește firea apelor'. Astfel, Biserica ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos este preamărit astăzi în mod deosebit de către întreg Universul, de creația întreagă. De ce? Pentru că El a venit să mântuiască pe oameni, dar și să pregătească un cer nou și un pământ nou. Astăzi se sfințește creația întreagă ca pregătire a ei pentru înnoire și transfigurare în cerul nou și pământul nou din Împărăția cerurilor (vezi cartea Apocalipsa, cap. 3).

Frumusețea și bogăția rugăciunilor din slujba numită Sfințirea cea Mare a apei ne îndeamnă să fim cu luare aminte. Numai atunci primim binecuvântare cu adevărat și ne folosește gustarea apei sfințite, când ascultăm slujba sfințirii ei cu credință, cu frică de Dumnezeu și cu dragoste.

Dacă o primim cu credință și cu evlavie, în primul rând, Aghiasma Mare ne sfințește sufletele și trupurile noastre, casele noastre și tot spațiul în care ne desfășurăm activitatea. Prin această sfințire a naturii cu apă sfințită, Biserica Ortodoxă arată că Dumnezeu trebuie mărturisit și lăudat nu numai în biserică, ci și în afara ei. Iar noi trebuie să fim creștini nu doar în zi de duminică, ci creștini în toate zilele, în orice loc ne-am afla. Apa sfințită ne aduce aminte că suntem botezați cu apă și cu Duh Sfânt și suntem creștini, fii ai lui Dumnezeu-Tatăl după har în iubirea Lui nesfârșită față de Fiul Său Iisus Hristos Care S-a făcut Om, din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor.

Aghiasma Mare se gustă pe nemâncate timp de opt zile, pentru că ea ne cheamă să căutăm viața și bucuria veșnică în iubirea Preasfintei Treimi (cifra 8 fiind simbolul veșniciei și al infinitului).

În al doilea rând, Aghiasma Mare ne aduce vindecare de boli sufletești și trupești. Trăim într-o vreme în care omul este foarte încercat de tot felul de boli sufletești și trupești. Însă boala sufletească cea mai mare este păcatul, adică lipsa de iubire față de Dumnezeu și față de semenii noștri. În acest sens, apa sfințită ne vindecă, întrucât ne înmulțește credința și dragostea față de Dumnezeu și față de semenii noștri.

În al treilea rând, Aghiasma Mare ne aduce eliberare de patimi și alungarea duhurilor celor rele. Foarte adesea, omul simte că deși dorește să facă binele, totuși nu are putere suficientă pentru a săvârși binele, deoarece duhul cel rău îl îndeamnă pe om să săvârșească răul. Însă apa sfințită îi dă omului putere să biruiască ispitele și să ducă lupta cea nevăzută împotriva duhurilor rele, prin rugăciune, post, spovedanie și Împărtășanie.

De aceea, să ne rugăm Domnul Iisus Hristos să ne dăruiască bucuria de a fi binecuvântați cu apa sfințită, noi și casele noastre, cei dragi ai noștri și toate activitățile noastre, pentru ca viața noastră să fie lumină din lumina lui Hristos și bucurie din bucuria sfinților, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin.

Cu iubire Marcela Glavan 

Bucuria de a darui

Bucuria vietii poate fi resimtita oricand.

Familia, prietenii, rudele, colegii, seful, clientii, toti cei cu care ne intalnim zi de zi vor fi recunoscatori sa ne accepte darurile. Daruri care nu ne costa nimic, pentru ca sunt nepretuite: un zambet, o incurajare, o perspectiva optimista asupra unei situatii de criza?

Uneori, uitam cat de mult avem de daruit. Chiar si cand stam la coada putem oferi un zambet vanzatorului obosit si stresat. Acasa si la birou, putem sa-i sprijinim pe cei din jur cu atitudinea noastra plina de incredere.

Daca fiica ta adolescenta si-a vopsit parul roz si tu crezi ca nu mai e nimic de facut intr-o asftel de situatie, sa stii ca intotdeauna poti sa faci ceva: sa-i oferi darul acceptarii si al iubirii neconditionate. Intreaga viata ni s-a spus ca e bine sa ne conformam standardelor celorlalti, in loc sa ne facem acceptati pentru ceea ce suntem. Cei pasionati de spiritualitate observa ca lantul slabiciunilor incepe cu parintii, apoi continua cu profesorii si se incheie cu sefii. Chiar si sotul si sotia intra in acest joc! Se pare ca toata lumea ne spune cum sa gandim si ce sa facem! Nu e de mirare ca oamenii sunt flamanzi sa fie acceptati.

Sunt foarte multe daruri pe care le putem oferi. De exemplu, simpul fapt de a fi interesati de cineva. Cel mai rau lucru pe care il poti face cuiva nu este sa-l urasti, ci sa fii indiferent fata de el. Imagineaza-ti cum te-ai simti daca toata lumea ar fi indiferenta fata de tine!

@damaideparte

Un alt dar este cel al recunosterii. Foarte multi oameni sunt frustrati pentru ca meritele nu le sunt recunoscute. Ii putem ajuta pe altii sa se simta impliniti, recunoscandu-le meritele. Lauda este gratuita, putem s-o oferim permanent. Cu conditia sa fie sincera.

Cel mai important dar pe care putem sa-i facem este acela de a oferi cuiva din timpul nostru, pentru ca timpul este cea mai pretioasa resursa. Walt Witman spunea: “Eu nu dau predici sau fac acte de caritate. Eu cand daruiesc, ma daruiesc pe mine.”

Timpul pentru a darui este acum. Nu te comporta ca si cum ai mai avea sute de ani de trait!

Cu iubire Marcela Glavan 

Ganduri la inceput de an!

Viaţa omului e un zbor spre lumină,mulţi se pierd pe traiect, dar cei care reuşesc să ajungă acolo, din păcate prea puţini, văd lumina taborică. Doamne, ajută!

@Stefan Popa 

1. Gândul de mulţumire
Primul gând ar trebui să fie acela de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru binecuvântările date în anul care tocmai a trecut şi să-l rugăm să ne ajute şi în anul în care abia am păşit. Nu numai lui Dumnezeu trebuie să-i mulţumim, ci la toţi binefăcătorii nostri pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni. Ar trebui să mulţumim şi pentru încercările vieţii, pentru că nimic nu este întâmplător, ci spre folosul nostru şi spre maturitatea noastră spirituală. Asemenea lui Iov, să mulţumim lui Dumnezeu, atât pentru cele bune, cât şi pentru cele rele.

2. Un nou început
Întotdeauna, la început de an, trebuie să avem în vedere un nou început, care presupune o schimbare. Schimbarea va avea, din punct de vedere ontologic, mai puţin caracterul unei orientări către, cât acela al unei înstrăinări de. Înstrăinare, distanţare, renunţare la ceea ce sunt; negare a fiinţei mele de fiecare zi în vederea regăsirii adevăratei asemănări. Însă această regăsire va constitui abia începutul. Pentru că ceea ce se va revela în urma renunţărilor succesive nu va fi noul om, ci tot cel al neputinţei, al dependenţei. „Fericit este omul care-şi cunoaşte slăbiciunea lui. (...) Dar nimeni nu-şi poate simţi slăbiciunea sa de nu va fi lăsat puţin să fie încercat prin cele ce aduc durere fie trupului, fie sufletului”, ne spune acelaşi Sf. Isaac Sirul. Dar o dată conştientizată această dependenţă pe calea suferinţei, o dată asumată în toată lipsa ei de nobleţe, se creează o deschidere pentru acceptarea darului. Pentru că a se cunoaşte cineva pe sine înseamnă a cunoaşte golul şi aşteptarea care-l mistuiesc, dragostea spre care tânjeşte cu toată puterea şi conştiinţa deplinei sale neînţelepciuni.

3. Cunoaşterea de sine
Cunoaşterea de sine înseamnă aflarea neputinţei proprii şi aşteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune şi smerenie; de asemenea, înseamnă cunoaşterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. O dată ce omul a conştientizat starea în care se află, stare căzută şi depărtată de voia Dumnezeului iubirii, el poate pune început pe calea crucii şi a învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În acelaşi timp, va cere cu insistenţă ajutor, pentru că îşi dă seama de slăbiciunea forţelor proprii. Omul nu vrea să înţeleagă că natura este modelul permanent pentru fiinţa umană. Omul doreşte să dezvolte o minte specială şi uneori chiar o minte diabolică. El uită cel mai simplu lucru - să privească şi să înţeleagă natura şi universul. Omul nu mai este pe Cale. Calea înseamnă să te înţelegi, să te cunoşti. Calea perfecţiunii este cunoaşterea, iar cheia succesului este măsura în toate lucrurile.

Vorbind despre cunoaşterea de sine, este imposibil să nu ne amintim că socraticul „Cunoaşte-te pe tine însuţi” jalonează încă în mod esenţial drumul înţelepciunii. Fiindcă „cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun decât cel ce s-a învrednicit să vadă pe îngeri”, aşa cum ne descoperă Sf. Isaac Sirul. De fapt, însăşi tensiunea lăuntrică pe drumul ieşirii din dependenţă nu se poate menţine în afara acestei cunoaşteri. Ieşirea din dependenţa patimilor presupune: „Să ieşim din lume [...], ne îndeamnă Cuviosul Isaia Pustnicul, ca să cunoaştem cele în care suntem”.

4. Mustrarea de sine
Mare lucru este ca omul să se mustre pe sine. Ce înseamnă aceasta? Adică să ne cunoaştem nimicnicia, slăbiciunile, neputinţele şi neiscusinţele. De ce? Pentru că numai astfel ne vom da seama că noi nu suntem în stare sau nu suntem vrednici de familia pe care o avem, de slujba pe care o avem, de prietenii pe care îi avem etc. Un om care aleargă toată viaţa după funcţii, grade, titluri, ranguri nu se cunoaşte pe sine şi, mai mult, nu le va avea niciodată. Cel ce se cunoaşte pe sine nu ia aminte la greşelile şi păcatele altora, ci se uită la ale sale, căindu-se necontenit pentru ele; el cugetă la sine şi se mustră pe sine.

5. Nu te ascunde!
Ascunderea omului de poruncile lui Dumnezeu este vizibilă în actul de dominare a lumii asupra omului şi nu invers. Dominaţia pe care lumea o instituie îi conferă acesteia caracterul de fatalitate şi, totodată, asigură mediul favorabil pentru ca omul să se ascundă, să se mintă, să se prefacă a nu mai vedea şi a nu mai înţelege sensul vieţii, uitându-se pe sine în lanţurile înrobitoare ale lumii. Nu te ascunde nici în spatele altora, nici în mulţimea maselor manipulate, ci ieşi din mulţime şi spune sincer cum gândeşti, ce visezi, ce viziuni şi ce proiecte ai pentru viitor, cum trăieşti şi, mai ales, concepţia ta despre lume şi viaţă. Fii încrezător, credibil, sincer, deschis, ascultător, responsabil, eficient, un model pentru ceilalţi. Numai prin exemplul personal, prin atitudine, prin implicare şi prin fapte putem schimba cel puţin zece persoane cu care venim în contact, fie colegi de serviciu, fie prieteni sau cunoştinţe.

6. Nu judeca! 
Nu judeca pe nimeni indiferent ce ar fi, nu fă celorlalţi ce nu-ţi place ţie să şi se facă. Nu-ţi place să ţi se spună lucruri neplăcute, nici să ţi se facă reproşuri, nici să te plictisească careva, nici să ţi se adreseze direct, brutal, nici să se spună lucruri urâte despre tine; nu fă nici tu nimic din toate acestea nimănui. Atunci când judeci pe cineva, sau când ei în derâdere o faptă săvârşită de cineva, ţi se cuvine aceeaşi osândă ca şi celui ce a greşit. Mai mult, mulţi dintre aceştia au ajuns în aceiaşi situaţie ca aceia pe care i-a judecat. Atunci când noi judecăm o altă persoană, nu facem altceva decât să ne punem în scaunul de judecată al lui Dumnezeu, căzând, vrem nu vrem, în păcatul mândriei.

7. Iubeşte şi fă binele! 
Cea mai mare nevoie a omului s-a dovedit a fi aceasta: de a iubi şi a fi iubit. De altfel, iubirea înseamnă o mare suferinţă pentru cel pe care îl iubeşti. Sufletul îndrăgostit e blând, smerit şi plin de răbdare. Acolo unde este iubire domneşte pacea şi înţelegerea. Dacă dragoste nu este nimic nu e, iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt. Iată de ce momentele vieţii în care trăieşti cu adevărat sunt acelea în care faci lucrurile în spiritul iubirii. Numai acel om care este capabil de iubire este doritor de fapte bune, de fapte eroice până la sacrificiu suprem. De fapt, a iubi înseamnă a trăi viaţa celuilalt. Putinţa de a trăi noi înşine în sufletul altuia este singura şi adevărata valoare omenească.

Gânduri bune şi senine, s-auzim numai de bine!

Cu iubire Marcela Glavan 

La multi ani 2018!