Ficatul este un organ extrem de muncitor, care-și face treaba aproape neauzit. Nu prea se face simțit nici atunci când suferă din cauza bolilor sau când îl „atacăm” cu alimente și lucruri care-i fac rău.
Despre ce-l face atât de special și de ce trebuie să fim atenți la sănătatea ficatului, am discutat cu prof. dr. Alexandru Oproiu. Interviu cu prof. dr. Alexandru Oproiu, medic primar gastroenterologie, Președintele de Onoare al Societății Române de Gastroenterologie și Hepatologie.
Ficatul este un organ complex atât din punctul de vedere funcțional, cât și din cel structural. Funcțional pentru că are multiple funcții metabolice, se găsește la o răscruce circulatorie între intestin și întregul organism, ceea ce face ca, prin circulația portală, toate substanțele care ajung în organism (principii alimentare, medicamente etc.) să aibă ca primă stație ficatul.
Aici au loc o mulțime de reacții chimice și biochimice extrem de complexe.
Unele substanțe sunt transformate în metaboliți utilizați pentru funcționarea organismului, în timp ce substanțele toxice sunt detoxifiate prin procese chimice de conjugare extrem de complicate și făcute inofensive sau eliminate prin bilă în afara organismului.
Ultimele studii arată că flora intestinală joacă un rol foarte important pentru funcția hepatică. Aceasta este comensală (adică trăiește împreună cu organismul uman), însă numărul de celule microbiene depășește de peste 100 de ori numărul de celule al organismului uman.
Deci nu microbii trăiesc în lumea noastră, ci noi trăim în lumea lor. Ficatul este la această răscruce extrem de importantă și, prin funcțiile pe care le are, contribuie la funcționarea bună a întregului organism uman, la menținerea echilibrului dintre anumite substanțe precum glucoza, aminoacizii. Așadar, rolul său este deosebit.
De ce nu doare ficatul?
Nu doare pentru că inervația sa senzitivă este localizată în capsula care acoperă ficatul. Abia atunci când, prin anumite procese patologice, leziunile ating această capsulă, doare. Durerile din hipocondrul drept de regulă nu sunt date de ficat, deși lumea spune „mă doare ficatul”. Acestea pot fi cauzate de colecist sau de afecțiuni care lezează capsula hepatică.
Nu doare pentru că inervația sa senzitivă este localizată în capsula care acoperă ficatul. Abia atunci când, prin anumite procese patologice, leziunile ating această capsulă, doare. Durerile din hipocondrul drept de regulă nu sunt date de ficat, deși lumea spune „mă doare ficatul”. Acestea pot fi cauzate de colecist sau de afecțiuni care lezează capsula hepatică.
În cazul unei suferințe, ficatul poate să dea o serie de simptome nespecifice. De exemplu, în hepatitele toxice apare o stare de astenie.
Pacientul se simte obosit, fără putere, nu mai poate să facă lucruri care, în mod curent, nu constituiau o problemă. Sunt simptome generale care nu sunt specifice ficatului. Icterul este specific ficatului, dar nici aceasta nu este o condiție. Aceasta este și nenorocirea, deoarece foarte multe boli hepatice evoluează absolut asimptomatic.
Numărul de celule microbiene depășește de peste 100 de ori numărul de celule al organismului uman. Deci nu microbii trăiesc în lumea noastră, ci noi trăim în lumea lor.
Cum sunt românii din punctul de vedere al sănătății ficatului?
Incidența bolilor de ficat la români este destul de mare. Pe primul loc sunt hepatitele alcoolice, pe locul al doilea vin hepatitele virale, adică hepatita B, hepatita C, iar ceea ce urmează, și este din ce în ce mai frecvent, ficatul gras, non-alcoolic.
Incidența bolilor de ficat la români este destul de mare. Pe primul loc sunt hepatitele alcoolice, pe locul al doilea vin hepatitele virale, adică hepatita B, hepatita C, iar ceea ce urmează, și este din ce în ce mai frecvent, ficatul gras, non-alcoolic.
Acesta determină steatohepatita în 20-30% din cazuri, iar dintre acestea, anual, 5% ajung la ciroză hepatică, carcinom hepatic și altele. Steatoza hepatica non-alcoolică, sau ficatul gras, este acum din ce în ce mai frecventă, fiind o boală a vieții moderne.
Ficatul gras non-alcoolic „crește” în paralel cu diabetul și cu obezitatea, iar 90% dintre pacienții care au așa-zisul sindrom metabolic, obezitate, colesterol crescut, dislipidemie, hipertensiune arterială au ficat gras non-alcoolic.
Afirmați mai sus că ficatul gras este mai prezent la cei cu obezitate.
Persoanele fără probleme cu greutatea pot suferi de ficat gras?
Da. În funcție de alimentație și de microbiomul intestinal. Microbiomul intestinal este cu totul deosebit în ficatul gras non-alcoolic. Însă, frecvent, ficatul gras non-alcoolic apare la cei care țin regimuri drastice de slăbire, la cei care slăbesc 10 kg într-o săptămână, la cei care țin regim mâncând doar anumite clase de alimente.
De ce o dietă drastică poate duce la steatoza hepatică?
Se ajunge aici pentru că nu se mai poate face frânarea secreției de colesterol, și atunci colesterolul se elimină și mai mult prin bilă și dă litiaza biliară. Pacienții care fac intervenții chirurgicale pentru a slăbi ajung la litiază biliară, iar cei care fac și intervenție și țin și regim drastic ajung la steatoză hepatică.
Ficatul transformă în colesterol grăsimile pe care le eliminăm în cura de slăbire. Acest colesterol ajunge în ficat și inhibă acea enzimă care produce colesterol.
În momentul în care această enzimă nu mai este inhibată, celula hepatică sintetizează din ce în ce mai mult colesterol care se elimină prin bilă. Sunt pacienți care în trei luni de regim drastic fac litiază veziculară. Toate regimurile excesive sunt total nefiziologice.
Cum ar trebui să slăbim pentru a nu ne afecta ficatul?
Dacă vor să slăbească sănătos, oamenii trebuie să știe să-și calculeze numărul de calorii pe care le consumă prin activitatea lor zilnică. De exemplu, cineva consumă 2.500 de calorii pe zi și este supraponderal. În acel moment trebuie să mănânce mai puține calorii decât consumă prin ceea ce face.
Formula este următoarea: consumi 2.500 calorii și mănânci 3.000, te îngrași; consumi 2.500 și mănânci tot 2.500, rămâi la fel. Ca să slăbești, trebuie să consumi 1.800 de calorii și poți să mănânci de toate. Și este important ca atunci când se ține regim, să nu se scadă în greutate mai mult de 2 kg pe săptămână.
Menționați că microbiomul este important pentru sănătatea ficatului. Explicați-ne de ce:
Importanța microbiomului se poate vedea cel mai bine la pacienții obezi, la pacienții cu ficat gras non-alcoolic. Aceștia au un anumit dezechilibru în flora microbiană, anumite tulpini sunt mai numeroase, în timp ce prezența altor tulpini este foarte redusă. Din această cauză, tratamentul cu probiotice a luat un avânt deosebit.
Revenind la pacientul cu afecțiuni hepatice. Mai sus vorbeați despre microbiom, un termen nou în această relație. Ce s-a schimbat în abordarea pacientului cu afecțiuni hepatice?
S-au schimbat foarte multe. Diagnosticul astăzi este foarte clar și mult mai ușor de făcut. În trecut nu puteai să-ți dai seama de leziunile intrahepatice decât prin biopsie hepatică. Era singura metodă prin care puteai să-ți dai seama de leziunile care sunt în ficat.
Acum sunt foarte multe teste și examinări non-invazive prin care poți să-ți dai seama.
Aceste teste pun în diverse formule anumiți parametri și-ți oferă informații despre gradul de fibroză hepatică, gradul de inflamație, steatoză (gradul de infiltrație grasă a hepatocitelor), steato-hepatită (o fază evolutivă a steatozei hepatice simple). Netratată, această steato-hepatită duce la ciroză hepatică și la carcinom hepatocelular.
Despre hepatita C se discută mult în ultimii ani. Care este situația în România în privința acestei boli?
Hepatita C a avut o evoluție paralelă cu progresele care s-au făcut în medicină. Până în anii ’90, noi nu știam ce este hepatita C, îi ziceam non-A, non-B. S-au descoperit metodele de punere în evidență și o primă măsură care a dus la scăderea incidenței hepatitei C a fost controlul donatorilor de sânge.
Au rămas însă alte mijloace de contaminare. Sunt foarte mulți tineri care folosesc drogurile intravenoase și fac asta transmițând seringa de la unul la altul. Aceasta este cauza principală de contractare a virusului hepatic C. În ceea ce privește virusul hepatitei B, acesta este stăpânit prin vaccinare.
Dacă înainte de ’92, atunci când s-a introdus și la noi vaccinarea împotriva hepatitei B, aveam câteva mii de noi îmbolnăviri pe an, acum avem 60-80 de noi cazuri pe an.
În 2015, în România, 3,2% din populație era infectată cu virus hepatitic C, ar fi aproximativ 640.000 de persoane (anti VHC pozitivi). Dintre aceștia, 85-90% sunt viremici, iar dintre cei cu infecția activă doar 10% sunt diagnosticați, iar restul nu știu că au boala. Aici trebuie să se facă screeningul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.