Intr-o zi, Adam a venit la Dumnezeu si i-a cerut sa faca un partener si pentru el. Era obosit de singuratate. Dupa ce s-a gandit, Dumnezeu a decis sa creeze o femeie; a vrut sa o faca inteleapta si frumoasa.
Asadar, el a luat un pic de blandete si delicatete din roua de dimineata, a adaugat un pic de rezistenta si rigiditate din rocile care au format cei mai inalti munti. Mai tarziu, a luat un pic de puritate din cele mai limpezi rauri si un pic de flexibilitate si maleabilitate din lut, un pic de regalitate dintr-o leoaica, un pic de blandete dintr-un porumbel, un pic de bunatate si caldura de la Soarele de seara... a adaugat si cateva picaturi de stralucire dintr-un diamant.
A luat partile egale din rezistenta taurului si fragilitatea unei flori salbatice, din misterul noptii si claritatea zilei. La capodopera lui a mai adaugat un pic din ciripitul pasarilor si din tacerea noptii. Inca putin curaj si aproape ca terminase.
El a vrut sa adauge si alte calitati, dar s-a razgandit. Apoi a decis sa lase putin spatiu liber pentru creativitate. Dumnezeu a luat apoi capodopera lui si i-a mai oferit doua talente: sa fie o mama buna pentru copiii ei si o sotie buna pentru sotul ei... pentru ca femeia, din lipsa de experienta, sa nu amestece aceste talente Dumnezeu le-a impartit si le-a ascuns in diferite parti ale naturii sale.
Prin punerea acestor calitati impreuna intr-o femeie, Dumnezeu a suflat viata in ea.
"Asta numesti tu armonie? Cum pot face fata tuturor lucrurilor de pe lumea asta?"
In acel moment o lumina calda a venit aproape de ea... si ea a auzit glasul lui Dumnezeu:
"Nu-ti face griji. Esti mai puternica decat crezi."
Cu iubire Marcela Glavan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.