Rugăciunea pentru aproapele aduce har şi celui ce se roagă, şi celui pentru care se roagă

    Rugăciunea pentru noi înșine nu o facem numai pentru noi înșine, ci este absolut necesară ca o pregătire, pentru a putea sta înaintea lui Dumnezeu cu îmbrăcăminte cuviincioasă. Pentru a putea vedea durerea celorlalți, este nevoie sa fii oarecum în regulă tu însuți. Iar când te rogi pentru tine cu multă simțire a păcătoșeniei tale, atunci şi un „Doamne miluiește” să rostești pentru ceilalți, acest “Doamne miluiește” are mare putere, pentru că are multă smerenie. Iar smerenia atrage marea milă a lui Dumnezeu.

Ca să ne dezbrăcăm de omul cel vechi, trebuie să facem rugăciune pentru noi înșine. Însă când se înmulțește dumnezeiasca dragoste, atunci omul uită de sine și se roagă pentru ceilalți. Tu, după ce faci mai întâi puțina rugăciune pentru tine, să-ți aduci aminte apoi de lumea cea chinuită, în general, de cei care s-au depărtat de Dumnezeu şi de cei adormiți care nu au valorificat anii dăruiți lor de Dumnezeu, ca să se apropie de El, iar acum se căiesc – fără folos -, şi să rostești rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”. Astfel te cuprinzi în rugăciune şi pe tine însuți şi pe toți cei care ţi-au cerut să te rogi pentru ei, dar şi pe toată lumea.

Când omul se roagă pentru aproapele cu dragoste și cu smerenie, se nevoiește, având simțirea păcătoșeniei sale, Dumnezeu nu-l părăsește, ci îl ajută și pe el și pe ceilalți. Dumnezeu părăsește pe cel care se considera pe sine sfânt și se roagă pentru ceilalți, pe care îi consideră păcătoși.

Dacă rugăciunea se va face cu durere, știți ce putere va avea? Vă veți ruga pentru problemele lumii și toți oamenii care în acea vreme vor cere ajutor de la Dumnezeu și se vor afla pe aceeași frecvență, vor primi ajutorul Său. Eu simt sufletele care se roagă; simt rugăciunea lor ca niște valuri-valuri de putere. De multe ori îmi dau seama și de ceasul în care un bolnav a făcut rugăciune și s-a folosit.

Rugăciunea o simțim atunci când ne punem pe noi înșine în locul celorlalți. Daca ne punem în locul bolnavilor sau al celor adormiți, ne va ajuta să ne rugăm cu durere. Durerea coboară în inimă și atunci rugăciunea noastră se face din inimă.

Caută să ieși din sine și să faci din durerea celorlalți durerea ta. În felul acesta vei afla şi pacea, vei primi şi plata de la Dumnezeu, și vei putea ajuta și pe alții.

Să spui:

„Dumnezeul meu, așa cum mie mi-ai făcut atât de mult bine, tot astfel ajută-l și pe fratele meu, care este mai bun decât mine”.

Dumnezeu este mișcat când cel care se roagă are înlăuntrul lui dragoste pentru aproapele, însă în cele din urma Dumnezeu face ceea ce este de folos sufletului.

Cu iubire Marcela Glavan